Chiar sambata a trebuit sa ies in club pentru ca prietenul meu avea chef de iesit in oras (a se citi “a bea whisky si a canta <Have you ever seen the rain> impreuna cu formatia de nunti si botezuri venita in bar pentru o cantare de o ora si jumatate”). Am zis “fie” desi, pe vremea asta, n-as iesi din casa decat in caz de incendiu si poate si atunci as sta un pic pe ganduri inainte sa cobor bombanind pe scari: “Tocmai acum sa ies cand se facuse un pic mai cald?!”. Am iesit deci seara, ca ce nu face omul din dragoste si din santaj emotional?

Se putea si mai rau. De dragului fostului ei iubit, o prietena de-ale mele  s-a dus sa traverseze Franta cu bicicleta, desi in mod normal ei practica doar mersul pana la metrou. Dupa o febra musculara sora cu moartea si o vacanta pe care si-o aminteste si acum cu durere de suflet si de picioare, nu cred ca se mira cineva ca tipul este “fostul”.

Din fericire, roata s-a intors, si fostul ei si-a gasit nasul in persoana unei tipe super zeloase care il taraste pe toti muntii si prin toate satele cu nici trei fumuri, pentru a admira frumusetile naturale, bio si eco. Sigur, el e nostalgic cand vede cuplul perfect canapéa + televizor, dar transpira in continuare cu rucsacul in spate si viseaza la o vacanta pe gustul lui.

Eu zic ca viata e prea scurta sa o petreci facand ce vrea altcineva. Si asa muncim dupa o fisa a postului, zambim dupa cum ne cere codul bunelor maniere si mancam doar ce nu ne ingrasa. Macar in putinul nostru timp liber merita sa ne simtim cu adevarat bine. Altfel, nu ne ramane absolut nimic. Sau facem un compromis si atunci ne ramane doar sa mancam si ce ne ingrasa, dar cine ar vrea asta?!