Cel mai vorbaret tip din trecutul meu nu facea mai pauza mai mult decat robotul cu “La semnalul urmator va fi ora…”. Pur si simplu vorbea si vorbea si vorbea si a fost prma oara cand m-am gandit ca e un lucru bun totusi ca barbatii nu vorbesc mult. Ca daca ar vorbi toti asa, noi n-am mai apuca sa scoatem un cuvant!

Totusi nici macar acest individ nu vorbea despre problemele lui: comenta stiri, barfea pe toata lumea, imi dadea sfaturi… Orice numai sa nu inceapa sa discute despre ce simte el. 

Ca si cum am fi fost in razboi si ar fi fost o greseala strategica grava sa-i dezvaluie dusmanului planurile sale, el nu vorbea despre relatia noastra, despre ce simte pentru mine, ce ii place si ce il deranjeaza. Asa ca intr-o zi, i-am spus vorbaretului sa taca. Nu mai suportam sa-I aud vocea neincetat si in acelasi timp sa nu aflu nimic. Curand, eu si vorbaretul nu ne-am mai vorbit deloc si nici acum nu stiu exact de ce, dar probabil ca pur si simplu nu aveam nimic sa ne spunem.

Acum ma bucur cand barbatul de langa mine recunoaste, cu greu, ca este preocupat sau suparat sau ca vrea sa imi spuna ceva grav. Daca barbatii ne spun lucruri serioase, inseamna ca ne iau in serios.