Cand ma aflam ieri intr-un restaurant impreuna cu niste prieteni, l-am observat pe un barbat stand singur la masa de langa noi. Avea o sticla de vin rosu deschisa pe masa si un pahar plin pe care il muta de colo-colo. Isi fixa telefonul mobil, pus si el pe masa ca un fel principal de mancare. Bea din vin cate un strop cat sa nu se vada ca a asteptat incordat, dar nici cat sa para ca s-a simtit excelent de bine singur. Astepta.

Dupa jumatate ora, telefonul tot nu-i sunase si sticla era pe jumatate goala. Isi aranja mereu camasa si se tot foia pe scaun zambind spre usa pe care nu o deschide insa nimeni. Dupa 45 de minute nu a mai rezistat si, doar in camasa, pe mai putin de 10 grade Celsius, a iesit in strada sa dea un telefon.  A intrat inapoi in restaurant dupa cateva minute mai singur decat pana atunci. S-a uitat in jur sa vada parca daca cineva ii observa rusinea: era clar ca nimeni nu urma sa vina si tocmai isi petrecuse o seara de sambata uitandu-se la telefon. Chelenerii l-au crutat si, dupa ce i-au surprins privirea, nu l-au mai intrebat daca mai asteapta pe cineva sau este gata sa comande. 

A mai stat cat sa bea sticla de vin si apoi a cerut nota spunand ca a intervenit ceva si ca nu va mai lua masa. L-am vazut oprindu-se la fast-food-ul de vis-à-vis de restaurant, luand ceva la pachet si apoi indepartandu-se zgribulit. Si in timp ce mergea, ma intrebam ce scuza a avut femeia care l-a lasat sa astepte ca un idiot intr-un restaurant. Si ma gandeam cum o sa o ierte, indiferent ce i-ar fi zis. Pentru ca un barbat care asteapta o ora si pleaca trist, nu nervos, iubeste ca un prost si crede orice.