De ce ai hotarat sa participi la “Vocea Romaniei”, Robert?
Sezonul trecut tremuram in fata televizorului de la serviciu vazand ce se petrece pe scena de la Vocea Romaniei! Am vazut nivelul ridicat al emisiunii si nu stiam daca merita sau nu sa ma gandesc la participare. Prietenii m-au indrumat si m-au incurajat sa incerc, oricare ar fi fost rezultatul. Am ales sa vin la Vocea Romaniei pentru ca am mare incredere in concept! Stiu ca este o rampa de lansare si afirmare mai mare decat oricare alta posibilitate actuala!
Ai creat unul dintre cele mai emotionante momente din concurs. Care a fost motivul pentru care ti-au dat lacrimile la mijlocul melodiei?
Voi tine mine acele secunde tot restul vietii! Cand am constientizat ca toti juratii sunt cu fata la mine si imi zambesc, am fost cuprins de cea mai pozitiva emotie simtita vreodata si vocea a inceput sa-mi tremure. Apoi m-am simtit responsabil fara de juriu si de public si, din recunostinta, am incercat sa ma redresez rapid. Intr-adevar plangeam, radeam si cantam in acelasi timp!
Modul in care ai cantat “I just can’t stop loving you” a fost o combinatie fantastica de forta si fragilitate. De unde pasiunea pentru Michael Jackson?
Am ascultat Michael de mic, am copilarit in perioada in care era cel mai apreciat si mediatizat artist. Am vazut ca am un ambitus vocal in jur de 3 octave si voce de contratenor, ceea ce imi permitea sa studiez tot ce putea face si Michael. Astfel am stat ore in sir ascultand Michael si am reusit sa invat cateva din tehnicile, modul de respiratie, emisia si impostatia folosite de el. Probabil facem parte din acelasi tipar, ca fel de a fi. Cred ca numitorul nostru comun ar fi sensibilitatea.
Ai povestit ca ai descoperit “febra muzicii” tarziu si ca ai avut la dispozitie doar o vacanta de vara pentru a invata singur teorie si pian pentru a fi admis la liceul de muzica George Enescu. Cum ai reusit, cate ore pe zi ai studiat?
Nu imi amintesc cum am invatat notele de la pian. Imi amintesc doar ca stateam ore in sir compunand, fara sa stiu ce note cant. Ii ceream doamnei profesoare de la scoala generala carti de muzica si ma straduiam sa inteleg cum s-ar face. Stateam in casa ore in sir, ai mei se straduiau sa asculte ceva la televizor dar nu puteau, din cauza notelor care deveneau obositor de repetitive. Afara nu ieseam decat pe balcon. Mama ma ruga sa merg la magazin sa iau paine doar pentru a ma face sa ies din casa fara sa imi dau seama!
In ultimele saptamani toata familia din apartament se trezea la 6:30, imi amintesc si acum ora... Profesoara Ionescu Diana venea cu tot entuziasmul sa aprofundam cunostintele necesare pentru admitere! In ultima saptamana faceam dictat muzical (eu stateam la birou cu o foaie de muzica, profesoara canta la pian iar eu trebuai sa scriu intocmai tot ce auzeam). Inca studiez si mentin ritmul... o singura zi daca nu as fi stat la pian sau daca refuzam sa ma trezesc la 6:30 nu ar mai fi fost nimic la fel!
Multi copii se considera victime atunci cand parintii divorteaza. De unde ai gasit in tine forta si maturitatea sa lucrezi pentru a-ti ajuta mama, la doar 15 ani?
Nu am de ce sa ma consider o victima. Oamenii fac greseli, dar noi nu suntem indreptatiti sa ii criticam! Daca tata ar fi fost prezent in familie probabil ca ceva ar fi fost schimbat in personalitatea mea- poate deprindeam gusturi sportive. Dar nu as schimba nimic din trecutul meu. Tot ce se intampla acum cu mine are stransa legatura cu fiecare minut din viata mea de pana acum si cu fiecare persoana care a fost sau nu langa mine.
Primul job mi-a fost oferit de Dumnezeu. Universul a asezat ca in preajma Craciunului sa bat la usa unei gradinite particulare, crezand ca e o casa. Cand a deschis o doamna si ne-a vazut un grup de copii care cantam colinde pe 4 voci a parut surprinsa si ne-a rugat sa mai cantam. La final mi-a cerut numarul de telefon. Am fost sunat dupa vacanta de Craciun si intrebat daca mi-ar placea sa fiu profesorul lor de muzica!
Desi am incercat sa muncesc in restaurante, fast food-uri, hipermarketuri ca ingrijitor, eram prea mic. Dumnezeu nu m-a lasat sa ma indepartez de visul meu si am supravietuit prin muzica si din muzica!
Elevii tai de la gradinita stiu ca “domnul Robert” apare la televizor? Cum au reactionat?
Au fost foarte draguti si impresionati ca pot vedea pe cineva din viata de zi cu zi in locul unde isi vad preferatii din desenele animate. Unul din ei m-a intrebat cum e sa fiu acolo cu Ben10 (personajul cu ceasul verde din desenele animate).
Care este cea mai importanta lectie pe care ai invatat-o de cand lucrezi cu copiii?
Orice ne-ar macina, ar trebui sa luam exemplul copiilor care nu uita in niciun moment sa fie fericiti. Cand glumesc cu prietenii mei le spun ca daca copiii ar fi la conducere, lumea ar fi un loc mult mai organizat si fericit!
Ce ai face cu banii daca ai castiga “Vocea Romaniei”?
Daca va fi sa fie, voi investi intr-o cariera muzicala! Desi toti stim ca pare un cliseu, o parte din premiu il voi dona copiilor nevoiasi. Trebuie educati de mici si crescuti in simtul sensibilitatii, iubirii si al bunului gust si astfel vor fi mai putini oameni in penitenciare sau pe strazi iar societatea va evolua odata cu ei!
Dar daca nu ai castiga, ce te vezi facand in viitor, Robert?
Voi canta cu tot ce pot, cu vocea, cu sufletul, cu mintea si cu trupul... Nu ma vad facand alte lucruri in viitoar. Voi ramane in compania muzicii tot restul vieti. Muzica tine si de foame si de sete si e cel mai bun medicament pentru raceala de zi cu zi!
