Totul a inceput in 2007, cand Diana era inca studenta la Facultatea de Arte Plastice din Timisoara si si-a deschis blogul sofashon.com. Aici a inceput sa posteze primele ei “creatii”: bluze si fuste facute din camasile de matase ale tatalui sau din vechile rochii ale mamei.

In prima zi din ianuarie 2008, cand majoritatea fetelor isi scriu liste de rezolutii care includ slabitul sau gasirea baiatului ideal, Diana si-a propus un singur lucru: sa invete sa coasa la masina si sa-si faca prima colectie de haine. Asa ca a imprumutat o masina de cusut de la o prietena si din banii primiti de cheltuiala de la parinti a cumparat materiale de la un depozit de solduri. Dupa 30 de zile de munca asidua, avea in fata 40 de rochii iesite din mainile ei. Si-a rugat cea mai buna prietena, pe Roro, sa le poarte, a fotografiat-o si a pus pozele pe blog.

Surpriza a venit atunci cand o fata din Statele Unite i-a scris si i-a spus ca vrea sa-i cumpere o bluza, creatie proprie. Iar aceasta prima comanda a fost urmata de multe altele. Ar fi putut sa se considere multumita si sa-si declare experimentul incheiat, dar Diana si-a dat seama ca asta vrea sa faca de acum incolo.

Asa ca a investit banii obtinuti din vanzarea rochiilor intr-o masina noua de cusut si intr-o masa (pana atunci, din lipsa uneia suficient de inalte, lucra pe calorifer). In perioada de inceput, in care n-avea atelier si lucra in garsoniera in care locuia, Diana le facea pe toate: schita modelele de rochii, le croia si le cosea, comanda etichete, ducea coletele cu comenzi la posta, tinea contabilitatea. Dormea cate 3-4 ore pe noapte, dar nu-i pasa. Stia ca doar astfel isi putea vedea visul implinit.

De la primele cliente, la Inna

Desi abia isi inregistrase firma la registrul comertului si nici nu avea un atelier, comenzile au inceput sa vina cu zecile. Asa a inceput Diana sa faca, de la rochite usoare, de zi, rochii pentru banchete, botezuri, cununii si chiar rochii de mireasa. Curand, vestea despre talentatul designer din Timisoara a ajuns pana la Bucuresti, iar Inna i-a incredintat Dianei sarcina de a-i crea rochii pentru primele aparitii publice.

Tot atunci a creat si rochii pentru solista formatiei Mandinga, cu care aceasta a aparut pe coperta albumului si, de asemenea, toate tinutele modelelor pentru campania Dove “Go Fresh”. 70 de rochii cusute in doar cateva zile. Un record chiar si pentru cineva atat de determinat si disciplinat ca Diana.

Intre timp, Dianei i s-au alaturat doua croitorese, o contabila si sora ei, Florina, dar volumul de munca ramane unul imens: „Uneori e necesar sa intervin si eu sau sa ma ocup de comenzi mai urgente astfel incat sa nu dezamagesc pe nimeni. Daca spun „Da” unei comenzi, atunci nu conteaza ca trebuie sa stau peste program doar ca sa finisez cum trebuie o rochie. Uneori lucrez toata noapte, uneori toate weekendurile. In majoritatea timpului fac si curatenie la atelier.”

Sute de ore pe tren si pe avion pentru cliente

Spre diferenta de alti tineri designeri, care nu lucreaza si la comanda, activitatea Dianei se imparte in doua: munca pentru colectii si munca pentru cliente. „Nu imi e rusine cu faptul ca fac haine pe comanda. Este minunat sa ai o clienta care are o idee concreta despre rochia pe care vrea sa o poarte si tu sa poti sa o produci – a fost si este cea mai buna scoala pe care poti sa o ai in domeniul croitoriei. Munca pe comanda finanteaza tot: de la colectii noi la sedinte foto, site-ul de prezentare, reviste lunare etc. Mi-ar placea sa lucrez din orgoliu doar modelele la care ma gandesc, pe combinatiile de culori care imi plac, insa nu imi permit sa fac rochii ‘de amorul artei’. Inca nu.”

Pentru clientele din capitala, Diana face des drumul Timisoara-Bucuresti si retur; vara chiar si de doua ori pe luna: “E obositor sa calatoresc asa mult, cu rochiile in brate, in huse, pe tren sau avion si dupa doua zile sa ma intorc. Dar e necesar. E compromisul pe care il fac ca sa nu fiu nevoita sa ma mut in Bucuresti.” Desi astfel i-ar creste numarul clientelor, Diana crede ca beneficiile materiale palesc in fata celor sufletesti: „Probabil as avea cliente mai variate, poate mai bogate, deci poate as castiga mai multi bani. Dar prefer sa duc o viata linistita intr-un oras pe care il iubesc, decat sa alerg dupa un sentiment de fals succes care nu cred ca o sa ma faca vreodata fericita.”

Cat costa creatiile Dianei si de unde le poti achizitiona

Preturile variaza de la 100 de lei pentru o bluza de matase, pana la 600 de lei pentru o rochie de seara din materiale pretioase. “Nu vreau sa am preturi mari doar de dragul faptului ca oamenii imi spun ‘designer’. Cred intr-o relatie produs-calitate-pret care sa fie in favoarea clientului, nu care sa il sperie la gandul de a avea o piesa ‘custom-made’ in dulap.”, explica ea.

Rochiile, paltoanele, fustele si bluzele care ii poarta semnatura pot fi cumparate direct la atelierul din Timisoara sau online, de pe site, blog si de pe Facebook. In tara, creatiile ei se gasesc la magazinul NewElle din Constanta si la magazinul PinKat din Galati. In afara tarii, marca Diana Bobar Design se mai gaseste in magazine din Olanda (FrouFrous), Australia (Social Royalty )si Kuweit (My Second Floor Boutique).

Diana recunoaste ca in Romania colaborarea cu magazinele este foarte dificila si de aceea prefera sa lucreze direct cu clientele: „Magazinele care vand produsele tinerilor designeri lucreaza in regim de consignatie. Ceea ce inseamna ca tu trimiti produsele si abia dupa ce se vand, la un moment dat, iti primesti banii. Apoi trebuie sa scazi pretul produsului aproape la jumtatate, pentru ca adaosurile sunt in marea majoritate a cazurilor de 100%, si asta abia daca iti acopera pretul de productie si al materialelor.”

“As vrea sa fac mai mult decat haine pentru ‘printesa din tine’”

Diana lucreaza cu o seriozitate si cu o dedicare ce pentru varsta ei par incredibile: „Sunt o workaholica pentru ca in momentul asta munca mea e viata mea.” Modul in care isi descrie planurile de extindere denota aceeasi maturitate: “Nu vreau sute de angajate, in schimb vreau o mica echipa creativa si unita care sa lucreze in liniste si care sa se bucure de bucuria clientelor care ne poarta munca. Visez la doua masini industriale de cusut, preferabil noi, sa stiu ca sunt ale mele de la inceput si ca sunt asa cum avem grija de ele. Dar sunt scumpe, aproape cat o masina, si inca nu sunt in punctul in care sa am asa mare cash-flow. Dar nu sunt nerabdatoare, lucrez abia de aproape 4 ani. Daca ajung sa am tot ce vreau acum, ce o sa mai imi doresc apoi?”, se intreaba ea amuzata.

Cat despre filosofia din spatele ultimelor ei colectii, Diana spune: “Ma uit in jur si foarte multi designeri merg pe look-ul de printesa/balerina, cu haine romantice si feminine. Nu e gresit, fiecare face ce vrea si e loc pentru toti. Insa eu as vrea sa fac mai mult decat doar haine pentru ‘printesa din tine’. Sper sa fac haine pe care sa nu le arunci intr-un an, ci pe care sa le lasi fiicei tale sau pe care sa poti sa le faci cadou prietenelor tale.”

Relaxare si planuri de Sarbatori

Desi mereu hiperactiva, Diana crede intr-un echilibru. De aceea si-a propus sa-si aloce mai mult timp micilor placeri, printre care se numara lectura (“Am facut o pasiune pentru cartile din ‘Raftul Denisei’ de la Humanitas”) si un cappuccino baut din cand in cand pe bancile din piata Unirii, in Timisoara.

De Sarbatori designerul spune ca printre dorintele ei figureaza sa-si petreaca mai mult timp cu parintii, „sa citesc, sa dorm, sa mananc mancare facuta de mama si sa ma gandesc la anul care vine, sa imi fac in liniste lista cu ‘to do’.” Recunoaste, insa, ca nu poate sa isi faca planuri sigure pentru ca “probabil vor aparea rochii de Revelion de facut, asa, pe ultima suta de metri.” Dar s-a obisnuit deja cu acest ritm halucinant de lucru, in care vacantele dureaza maximum 3 zile. „In final, bucuria pe care o simte clienta imbracata in rochie mi se transmite si mie si e un sentiment genial”.