Saptamana trecuta am primit un mail de la o tanara care citeste zilnic Jurnalul Gloriei. O cheama Ina, are 20 de ani si are nevoie de niste sfaturi. De la mine, de la voi. M-a intristat felul in care si-a inceput povestea, mai ales ca eu consider ca greseste.

Este atat de tanara si porneste in viata de la o idee gresita, doar pentru ca a avut ghinionul ca primul baiat din viata ei sa nu se ridice la asteptarile sale. Sincer, nu cred ca poti avea asteptari prea mari de la un tanar de 21-22 de ani.
Sa rezum povestea. In urma cu 3 ani s-a indragostit nebuneste de un tip cu 5 ani mai mare. Lucrurile au evoluat, a fost primul barbat din viata ei, insa el nu s-a implicat emotional in relatie atat de tare ca ea. Nu ii este alaturi cand are nevoie, se poarta destul de urat cu ea si nu i-a raspuns cand i-a marturisit ca il iubeste.

“Dupa un an jumatate de ralatie in adevaratul sens al cuvantului, mi-am facut curaj sa-i spun ca il iubesc, ca el este tot ce am eu mai frumos. Cred ca din acel moment s-a schimbat ceva, era mai distant. Au inceput primele certuri din motive  minore, dar care pe mine m-au afectat. Erau urmate de impacari, cu amenintarea ca data viitoare cand ne certam o sa ne despartim. In timpul unei discutii in care el ajunsese sa ma jigneasca, eu i-am dat o palma, lucru pe  care niciodata nu mi l-a iertat. Asa a trecut mai bine de 1 am jumatate, timp in care in mine s-au adunat multe nemultumiri, frustrari si eu pendulam intre a lua decizia sa ne despartim sau sa continuam asa”, mi-a povestit Ina.

Lucrurile s-au agravat cand ea a ramas insarcinata. “S-a intamplat anul trecut, in vara. Aveam 19 ani, nu eram sigura de relatia cu el si chiar in urma unor discutii mi-a zis ca ar fi bine sa fac avort, daca se pune problema de copil”. Nu a mai fost cazul, Ina a pierdut sarcina.

“Intr-o zi, aveam cam 6-7 saptamani, am simtit o durere puternica, urmata de hemoragie. Cu toate ca imi era greu sa accept ca o sa fiu mama, desi imi doream acest lucru, am fost nevoita sa accept ca visul meu s-a sfarsit. Pentru el a fost o oarecare bucurie, dar in mine s-a schimbat ceva. Inca ma simt vinovata ca nu am avut grija de mine”, povesteste Ina.

A trecut prin momente grele, insa Ina trebuie sa stie ca nu toti barbatii sunt asa. La urma urmei, la 20-si-un-pic de ani vor aventura, nu nevasta si copil. Ina, ar trebui sa iti traiesti si tu viata si sa te bucuri de anii pe care ii ai. Cu siguranta o sa gasesti la un moment dat un baiat potrivit, care o sa te respecte si o sa te iubeasca. Se vede ca tu esti nemultumita de relatia asta, ca nu te simti implinita si iubita. Gandeste-te bine si raspunde-ti la intrebarea: Merita?

“Eu am nevoie de asta: sa stiu de ce nu mi-a zis niciodata ca ma iubeste, cu toate ca anumite gesturi pe care le facea imi aratau asta. Simt nevoie de o explicatie. Am fost langa el 3 ani, timp in care eu l-am iubit, de fapt si acum il iubesc. Ce ar trebui sa mai fac in situatia aceasta? Niciun om nu cred ca merita sa treaca prin ce am trecut eu. Ma simt o proasta ca am rabdatatata vreme. Ce e mai greu: sa fii singur sau sa stai langa un om care nu te intelege?”, se intreaba Ina.

Voi ce o sfatuiti?