Voi, cele care ati mai citit Jurnalul Gloriei, stiti ca asta este marea mea dilema existentiala - cum sa impac iubirea pentru mancare cu iubirea pentru un corp slab.

Azi este ziua a doi colegi. Peste tot e plin de nu-stiu-cate feluri de pizza, aripioare picante, sos cu usturoi, prajituri, ciocolata, fursecuri. Eu de o saptamana tin o dieta despre care v-am mai povestit mai demult. In prima saptamana nu ai voie sa mananci decat legume crude,  lactate sub 7 la suta grasime si 200 de grame de fructe. Sunt la a doua saptamana in care, pe langa alimentele deja mentionate, am mai adaugat carne.

Nu m-am putut abtine si am mancat vreo 3 bucatele de pui picante. Din alea crocante. Cu aluat :(  Acum am moralul la pamant. Chiar sunt deprimata. Nu inteleg de ce naiba nu ma pot abtine. De ce era asa de important pentru mine sa mananc alea 3 crispy strips? De ce nu am rezistat tentatiei? Nu inteleg de ce nu pot sa imi controlez vointa. De ce vointa de a manca este mai mare decat aia de a fi cat de slaba imi doresc eu.

Normal, dupa ce mananc, incep regretele. Ma simt prost. Vinovata. Sunt dezamagita de mine insami. De data asta chiar credeam ca pot, ca o sa reusesc. Bine, nici acum nu e prea tarziu, la urma urmei am incercat sa limitez dezastrul pe cat se poate.

E greu sa tii dieta, e monoton si iti cam piere cheful de viata. Normal, mai si trisezi. Dar daca nu vezi rezultate pe cantar, atunci chiar ca te demoralizezi si nu mai ai putere sa continui. Am tinut tieta asta si cu doua saptamani inainte de sarbatori si slabisem 2,5 kg. Acum m-am pierdut. Mi-e pofta. De orice. Si nici n-a trecut jumatate de ora de cand am mancat prajeala aia :(

Promit ca diseara fac cel putin 40 de minute de banda. Si nu sunt singura, pe langa mine mai sunt vreo doua colege pe care le-au apucat remuscarile :))

Voi cum reusiti sa va motivati? Cum rezistati tentatiei unei aripioare picante sau a unei pizza quatro formagi?