Insa nu despre asta e vorba. Zilele trecute colegele mele povesteau amintirile lor din copilarie legate de certurile cu fratii sau surorile lor. Si nu neaparat din copilarie :)) Am murit de ras! Am o prietena care se cearta si acum cu sora ei de zici ca ii este cel mai mare dusman, iar a doua zi sunt cele mai bune prietene. Au fost dragute sa povesteasca unele dintre intamplarile astea si pe “Jurnalul Gloriei”.

Andra  - 26 de ani, are o sora mai mare
„90% dintre certurile noastre porneau de la haine. Cel mai penibil moment (pentru ca nu-l mai pot numi amuzant acum ), a fost cand i-am aruncat hainele de la etajul 9. Eu sunt genul de persoana care are hainele impachetate la dunga si aranjate in dulap pe culori, bluze la bluze, tricouri la tricouri, pantaloni la pantaloni. Sora mea, exact opusul. S-a intamplat acum cativa ani ca unul dintre dulapuri sa fie comun, asa ca iti dai seama ce a iesit.

Am amenintat-o saptamani intregi ca daca nu-si face curat, ii arunc hainele de la balcon, dar nu m-a crezut. Asa ca am trecut la fapte. Pe moment a fost distractiv, dar cand a trebuit sa mearga pe la fiecare etaj sa-si recupereze ba o bluza, ba un maiou, i-a pierit zambetul de pe buze. Bineinteles, n-am ramas nepedepsita. A trebuie sa merg in gradina din fata blocului sa-i recuperez hainele ramase prin copaci, plus ca mi-am luat pedeapsa de rigoare de la ai mei.”

Teo  - 32 de ani
„Pana sa te bucuri de avantajele de a avea un frate mai mare (mers la chefuri cu prietenii lui, protectie cand te supara vreun baiat, lectii de autoaparare), faci cunostinta mai intai cu dezavantajele. Cand eram prin scoala generala, iar frate-meu face karate, mai exersa acasa si... pe mine. Si uite asa o mai incasam si, din pacate, ma invineteam imediat.

Iar tata ma lua la intrebari de fiecare data ce am patit. Nu puteam sa-i spun ca m-a lovit frate-meu, pentru ca asta insemna sa si-o fure si el si imi era mila de el (nu sunt o fire paracioasa si chiar plangeam si eu odata cu el cand lua bataie pentru boacanele pe care le facea).

Asa ca de fiecare data cand mai aparea o vanataie (de obicei era la fata sau vreun cucui la frunte), ii spuneam tatei ca am dat cu capul de tocul usii :))  (si mie imi vine sa rad cand ma gandesc la explicatia nascocita atunci, caci e aproape imposibil fizic sa patesti asta, decat daca te dai tu cu capul de tocul usii).

O data, de doua ori, de trei ori, pana cand alor mei li s-a parut suspect si tata a dat verdictul: „Fato, tu nu vezi pe unde mergi? Te ducem la doctor! Poate trebuie sa porti ochelari”! Cred ca ai mei s-au prins, dar erau undeva la mijloc intre lipsa de probe si multumirea, ca sa-i spun asa, ca suntem doi frati uniti, si la bine, si la rau.”

Nu stiu cum, dar se pare ca  toti fratii prietenelor mele faceau karate cand erau mici, iar ele erau saci de box :)))

Maria– 23 de ani
“Am un frate cu 3 ani mai mare si, la un moment dat, s-a apucat sa faca karate. Toate bune si frumoase, dar cand era sa sa repete exercitiile, venea acasa si ma lua la trante. Lucky me!
 
Cand incepeam sa plang, ma ameninta ca ma bate si mai tare, daca nu ma linistesc. Si daca aparea mama prin zona, imi punea o perna pe fata si o tinea pana faceam liniste. Si uite asa plangeam pana imi ieseau ochii din cap si ma opream subit de frica lui. Un terorist! Acum ne intelegem de minune”.

Bianca – 24 de ani
Eu ma cert cu sora mea destul de des! Poate pentru ca amandoua suntem berbeci... sper.

Ultima batalie a avut loc intr-o zi frumoasa si calduroasa de vara cand nu iti arde decat sa stai sa faci plaja. Ei bine, zis si facut! Numai ca la noi trebuia sa ajunga o prietena de-a mea, care nu stia drumul. Si pentru ca mama sta intr-un loc destul de ferit de lume si eu nu am fost "foarte des" pe acasa in ultimul timp, nici eu nu stiam cum sa-i explic unde sa ajunga.

Drept urmare, mi-am rugat sora din dotare sa o ajute. Sora care a spus ca nu stie sa-i explice (asta in conditiile in care statea acasa de cel putin 3 luni). Evident... m-am enervat si dupa ce am inchis telefonul am inceput sa ne certam (da stiu un motiv foarte serios si grav).

Cearta care in urma unei injuratori a ajuns bataie in toata regula. Acum, nu are sens sa povestesc exact cum ne-am batut. Cert este ca la sfarsitul meciului eu m-am ales cu: doua unghii rupte in cel mai nasol mod posibil, zgariata pe gat, corp si nenumarate vanatai, iar ea cu multiple vanatai pe brate :)

Cel mai rau lucru a fost faptul ca eu in 2 zile urma sa merg la o nunta unde trebuia sa fiu printesa. Ei bine, am fost dar cu ajutorul fondului de ten. Si ca sa nu crezi ca suntem niste animale, dupa ce ne-am batut am stat si am plans jumatate de ora, timp in care ne-am cerut scuze si am jurat ca a fost ultima batatie, sper. Bineinteles acum suntem din nou best sisters. :) “

Voi prin ce peripetii ati trecut cand erati mici, legat de fratii si surorile voastre?