A trecut un an.  Cum ti se schimba viata cand apare primul copil


Astazi Andrei implineste un an.  Nu incep si eu cu “nu imi dau seama cand a trecut timpul” pentru ca am simtit fiecare zi, si mai ales …fiecare noapte :) A fi mama este un job full time, insa cine spune ca “un zambet al copilului sterge toata oboseala” are perfecta dreptate.

Tag-uri: #copil #un an

Cand l-am adus acasa de la maternitate aveam in cap un scenariu perfect, facut dupa sute de pagini citite in carti despre bebelusi. Stiam sigur ce NU o sa fac – nu o sa ii dau suzeta, nu o sa il legan (nah, asa scria in carte, ca nu e bine!), nu o sa il iau cu mine in pat. Ce am facut in prima noapte? Pentru ca nu stiam cum sa il mai opresc din plans, am testat toate variantele de mai sus :)

Si cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, acum este cel mai mare fan suzeta si ajunge si destul de des si la mine in pat, in ciuda eforturilor mele de a-l invata sa doarma la el in patut. Toate la vremea lor…

Inainte sa se nasca ziceam “Aaaa, eu nu o sa fiu genul ala de mama care o sa vorbeasca numai despre ce culoare are caca bebelusului si daca a mancat grisuletul”, eu o sa fiu o mama cool, la curent cu toate noutatile… Da, da…siiigur! Televizorul ajunsese un obiect pur decorativ, internetul era un lux pe care mi-l permiteam doar cateva minute pe zi.

Dupa o iarna in care am cam murit de singuratate (stateam singura cu bebe de dimineata pana seara, intr-o comuna de langa Bucuresti ), cand a venit primavara si am intalnit bunicutele cu nepoteii pe strazile vecine, eram cea mai bucuroasa persoana din lume :) Fiind atat de nevorbita, am luat la rand toate subiectele bebelusesti :)) Chair imi doream sa vorbesc despre caca bebelusului :)

Acum ca am revenit la birou, printre colegele mele care (unele) de abia au terminat facultatea, chiar mi-e dor sa mai vorbesc despre probleme bebelusesti. Noroc cu Mara, colega mea de la perfecte, mama tanara de baietel nazdravan cu jumatate de an mai mare ca Andrei.

Oricat am incercat sa imi pastrez mare parte din stilul de viata de dinainte de bebelus, unele lucruri s-au schimbat definitiv. Ma bucur ca am avut curajul sa plec cu el in vacanta in Thassos (despre asta o sa va povestesc data viitoare) si sa il iau un weekend la noi la mare (unde a facut enterocolita – tot in urmatoarea postare o sa detaliez).  

Foto: Andrei

Acum, la un an, Andrei merge singur (a facut primii pasi la 11 luni), ieri a reusit pentru prima oara sa se ridice singur in picioare fara niciun fel de sprijin, spune cum fac pisica, masina, ceasul, e disperat sa porneasca singur televizorul din buton, sa aprinda luminile in casa (acolo unde ajunge) si sa traga pisica de coada (noroc ca mata nu sta!) Imita ce zicem noi, cand poate sa pronunte – mama, tata, caca, zice “papa” in loc de “apa” atunci cand vede biberonul”, bate din palme, da “pupici” in aer si “trosneste” din degete fara sa…trosneasca :)

De dansat danseaza de cand s-a ridicat singur in picioare (pe la 7 luni), atunci cand ii pun cantecele pentru copii.

Interactioneaza si cu copiii, carora le mai scapa si cate o palmuta, de drag. Sau ii mai trage de par. Dar si el si-o mai ia de la fetita vecinilor, in varsta de 2 ani, care l-a trantit jos de vreo doua ori ca la wrestling, i-a tras cu niste popice de plastic in cap si i-a aruncat si nisip in ochi de cateva ori. Lucruri pe care probabil si el le va face peste un an…

Cu jucariile nu se joaca in mod deosebit, tocmai de asta nu stiu ce sa ii iau de ziua lui. Voiam sa ii cumpar o casuta de plastic, de pus in curte, insa ma demoralizeaza preturile de pe internet – de la 1000 de ron in sus, cele de calitate. Aveti vreo idee ce i-as putea lua…si sa si foloseasca? 

  • A trecut un an.  Cum ti se schimba viata cand apare primul copil

related posts

Modifică setările cookies