Am fost un copil nefericit! Și ce? Niciodată nu e prea târziu pentru o copilărie fericită


În copilărie, când eram mică-mică-mică, eu credeam că oamenii din televizor întră noaptea în cutia pe atunci de lemn, rămân acolo pe tot timpul zilei să îi văd eu când am chef (mă rog, când aveau chef părinții) și apoi pleacă, se duc la treaba lor și vin alții!


Mai credeam că televizor color înseamnă o cutie de lemn vopsită cu dungulițe colorate, mestacam guma dacă o găseam pe jos și credeam că într-o zi sigur o să vină Bobby sau Pamela din Dallas în orășelul meu oltenesc de nici 20 de mii de locuitori și sigur, dar sigur, eu o să mă împrietenesc cu ei. Mai mult cu Bobby, mă rog….
 
 
 
CÂND MI-A VENIT IDEEA ACESTUI ARTICOL DESPRE COPILĂRIE….
 
….cu fix acest titlu, mai mult de jumătate din material trebuia să listeze astfel de lucruri sympa despre primii mei ani. În ideea de a demontra că și atunci când ai avut o copilărie nefericită, ca mine, poți găsi o mie și una de elemente faine și frumoase si adorabile, mi-am propus chiar să fac, pentru sufletul meu, o astfel de listă la care să lucrez zilnic, cu  astfel de lucrușoare!
 
Când deja mă apucasem, am înțeles că nu e nevoie de asta! Am dat peste o poveste pentru copii, scrisă în versuri și mi-a atras atenția următoarea strofă:
 
“NU UITA CINE EȘTI, EȘTI UN LUPTĂTOR,
AȘA CUM NOAPTEA FACE LUCEAFĂRUL MAI STRĂLUCITOR,
O SĂ VEZI CĂ ȘI LUCRURILE RELE AU CEVA BUN, FIECARE,
ȘI CĂ ZILELE GRELE SUNT CELE CARE TE FAC PE TINE TU,
CU TOATE FRUMUSEȚILE TALE.”
 
Citește mai departe AICI!
  • Am fost un copil nefericit! Și ce? Niciodată nu e prea târziu pentru o copilărie fericită

a mai scris și

Modifică setările cookies