Am obosit să mai fiu pompierul de serviciu!


Și nu, nu mă refer la varianta kinky!


ACEST TEXT ESTE O METAFORĂ, NU E DESPRE POMPIERI! ORICE ASEMĂNARE CU PERSONAJE REALE E PUR NEÎNTÂMPLATOARE! LECTURĂ PLACUTĂ!
 
Eu cred că noi, oamenii, avem tendința clară de a fi mereu salvatorii altora. Niciodată ai noștri. Dăm la nesfârșit sfaturi necerute, că doar vrem să îi ajutăm pe alții. Ne facem psihologi și coaches fără ca noi să fim vindecați înainte de toate. Intrăm în relații  în care nu ascultăm ce și cine e celălalt, că noi știm mai bine cum ar trebui să fie. Și vrem să fie altfel, și facem tot ce putem și ce nu putem să fie altfel. (...) 
 
Ca să sting focurile altora, renunțam de fapt la toate celelalte roluri și renunțam la orice. Eram dispusă să fac orice, să mă urc (mai degrabă să mă cațăr) oricât, să mă cobor oricât. Să mă fac preș, să mă fac covorul lui Aladdin de zburat cu el până în țara visurilor.  Să fiu orice ca celălalt să fie ce cred eu că e bine și frumos și vindecat și cu focurile stinse. (...)
 
Ca să vorbesc mai puțin metaforic, eu habar nu am să sting cu adevărat focuri, pentru că nu am învățat cum să te sting pe ale mele. Încă…Și m-am focusat mereu pe alții, ca să nu mă uit la ce arde la mine tot mai tare. Încă…

Citește  integral articolul pe blogul autoarei,  parfumdefemeie.ro

a mai scris și

Modifică setările cookies