Rușine?! E acesta monstrul de sub pat al fiecăruia? Și ce e de făcut?


Am scris cu greu acest articol. De fapt, l-am lăsat într-un document pe calculator de pe la începutul verii, iar acum e cam toamnă de ceva vreme. Mi-am schimbat și calculatorul și despre rușine tot nu am publicat. Cumva, mi-a fost rușine…de rușine.


RUȘINE! RUȘINICĂ! OFFF…

E un sentiment foarte, foarte, greu! Începe așa, ca o mahmureală – adică nu știi exact ce ți se întâmplă. Apoi atârnă tare aiurea în toți porii tăi. Și te blochează de la viață! Voi, cei care (mai) simțiți rușine, nu simțiți de fapt la fel?

Ne place sau nu să recunoaștem, generațiile crescute în timpul și puțin după comunism s-au bălăcit în acest sentiment. Vorba “să îți fie rușine” era folosită mai frecvent ca bună ziua. În Oltenia și inclusiv la mine în casă se folosea  “rușinuț” în loc de “vagin” pentru fetițe. Discuțiile despre sexualitate – chiar și cele banale – stârneau rușine. Copiii erau mai preocupați să nu cumva să își facă părinții de rușine (?!) decât să fie copii. Iar dacă cineva te considera nerușinat, mamă, mamă!

-> CITEȘTE MAI DEPARTE PE  www.parfumdefemeie.ro 

VEZI ȘI VIDEO:

  • Rușine?! E acesta monstrul de sub pat al fiecăruia? Și ce e de făcut?

a mai scris și

Modifică setările cookies