Micutul Jago Worrall, cu obrajii roz si parul ciufulit, pare acum un copil sanatos si fericit. “Cand il vad asa, aproape ca pot sa-mi imaginez ca nimic nu s-a intamplat”, spune mama acestuia, Lyn. Dar cand Jago se trezeste, iluzia dispare.
Copilul nu poate merge sau vorbi si risca oricand sa faca o criza sau sa inceapa sa planga necontrolat, din cauza disconfortului creat de tuburile si aparatele la care este conectat. Lyn, mama sa, care lucreaza in vanzari si marketing, spera ca cel mic o recunoaste, dar nu poate fi sigura de asta.
Jago, in varsta de doi ani, a suferit leziuni cerebrale, cand in luna martie a acestui an a scapat de sub supravegherea bonei si a cazut in lacul din gradina, unde aproape s-a inecat. “Ironia este ca ne consideram niste parinti foarte grijulii si implicati. Copiii sunt centrul universului nostru si tot ce facem, facem pentru ei”, spune Barney Worrall, tatal baiatului, intr-un interviu acordat Daily Mail.
Cuplul mai are inca doi copii, in varsta de opt si patru ani, insa intotdeauna au fost mai grijulii in privinta lui Jago, fiind un copil foarte energic. “De la 11 luni a inceput sa mearga, imi dadea drumul la mana si fugea catre usa. Ma speriam foarte tare uneori. Intram in camera si il gaseam cocotat pe masa din bucatarie. Fratii lui nu au fost niciodata asa”, spune Lyn.
Cand familia s-a mutat intr-o casa mai mare, au fost avertizati de pericolele lacului din curte. “Am fi secat lacul, dar copiii au vrut sa-l pastreze asa pentru lebede. Unul dintre primele cuvinte ale lui Jago a fost <mac-mac>”, povesteste Lyn.
Intr-o duminica de martie, familia a observat ca cel mic lipseste. “Bona a crezut ca este cu noi, iar in momentul acela am stiut ca ceva nu este in regula si am luat-o la fuga. Cand l-am gasit in apa, abia mai respira. Am crezut ca nu mai e printre noi”, isi aminteste cu groaza femeia.
Desi luase cursuri de prim ajutor, cand a incercat sa-l resusciteze pe cel mic, Lyn pur si simplu s-a blocat. “Am crezut ca a murit. Eram convinsa ca a murit. Pur si simplu nu mai eram in stare de nimic.”Nici tatal copilului nu a reusit sa faca mai multe, iar dupa 20 de minute, cand a sosit ambulanta, parintii nu au mai putut sa asiste la manevrele de resuscitare si, coplesiti de durere, s-au retras sa isi jeleasca pruncul despre care erau convinsi ca murise.
In mod miraculos, insa, dupa 65 de minute paramedicii i-au anuntat ca cel mic are din nou puls, iar celor doi nu le-a venit sa creada. Pe drum spre spitalul din Coventry, inima copilului s-a oprit pentru a doua oara, dar medicii au reusit sa-l readuca din nou la viata. La spital, doctorii le-au spus parintilor ca sansele de supravietuire ale lui Jago sunt de doar 1%.
Contrar tuturor asteptarilor, copilul a trecut cu bine de noaptea critica si a inceput sa respire singur dupa cateva zile.
Starea lui Jago se imbunatateste treptat, dar acesta inca mai are de suferit de pe urma leziunilor produse. “Gangureste toata noaptea. Intr-o zi, cand l-am sarutat, mi s-a parut ca a zis “mama”, dar nu sunt sigura daca si stia ce spune”, povesteste femeia cu lacrimi in ochi.
In fiecare an, mii de copii sufera rani la cap. Desi cei mai multi se recupereaza in totalitate, altii, asemenea lui Jago, raman cu traumatisme care ii afecteaza pe termen lung.