In dezvoltarea copilului apar etape in care poti fi nevoita sa faci fata unor schimbari de comportament ale celui mic: accese de furie, plansete, tipete. Cat timp se manifesta acasa, ele lasa impresia ca pot fi usor controlabile, insa nu mai este decat un pas pana cand se vor petrece si in public, unde privirile surprinse ale persoanelor straine te vor stanjeni.
Nu trebuie sa te ingrijorezi, insa nici nu trece cu vederea peste aceste crize emotionale. In spatele lor se ascunde intotdeauna o cauza pe care doar cu rabdare o vei intelege si o vei elimina.
De ce apar crizele de isterie?
In mare, ele sunt provocate de diverse provocari de natura fizica sau psihica. Acestea genereaza copilasului tau un sentiment de frustrare care se manifesta violent si brusc.
- cauze de natura fizica: foame, sete, oboseala, imbracaminte neadecvata care il deranjeaza
- cauze de natura psihica: imposibilitatea de a rezolva anumite sarcini sau de a exprima prin cuvinte ceea ce simte, gelozie, teama
Frustrarea este o stare care poate aparea la orice varsta si este legata de neputinta de a obtine un lucru mult-dorit. In plus, asa cum se intampla si in psihicul persoanelor adulte, si in mintea puiului tau exista intotdeauna un responsabil.
Citeste si: Vezi 3 obiceiuri proaste ale copiilor si cum scapi de ele
Aceasta esti de multe ori tu, mamica. De ce tocmai tu? Pentru ca esti acolo atunci cand s-a declansat criza de furie si pentru ca asteptarile puiului sunt atat de mari in ceea ce te priveste, incat este convins ca poti face absolut orice pentru ca el sa aiba ceea ce vrea.
Dar, atentie! Nu inseamna ca trebuie sa te simti vinovata pentru ca nu ai intuit ceea ce isi doreste sau pentru ca nu ai inteles prea multe dintre semnele si sunetele pe care le face. La doi ani limbajul nu este atat de dezvoltat incat copilasul tau sa reuseasca, prin cuvinte, sa exprime tot ceea ce simte. Tu ridici din umeri, nedumerita, iar el isi da seama ca va fi foarte greu sa obtina ceea ce iti cere. Acestea sunt “pregatirile” crizei ce va izbucni, poate nu acum, dar in curand.
Important este sa iti pastrezi calmul si sa intelegi ca in spatele acestor accese nu se ascunde nicio intentie rea a micutului tau si ca lui ii face tot atata placere aceasta situatie cat iti face si tie.
O criza de nervi poate fi evitata, iar daca s-a declansat, copilasul tau are nevoie de ajutorul tau pentru a o depasi.
Cum poti evita o criza de isterie?
- stabileste un program zilnic pe care sa il respecti: cel mic va sti intotdeauna la ce sa se astepte si nu va protesta atunci cand, de exemplu, dupa masa de pranz sau cea de seara, ii vei cere sa se culce
- nu pleca la cumparaturi cu el obosit sau in apropierea orei de masa
- atunci cand esti nevoita sa astepti (la cumparaturi sau cu alta ocazie) si simti ca cel mic isi pierde rabdarea, distrage-i atentia: jucati-va un joc cu cuvinte, ghicitori sau da-i ceva cu care se poate juca
- atunci cand incearca sa comunice prin semne sau sunete, incurajeaza-l sa le transforme in cuvinte. Cei mici inteleg mult mai multe decat pot exprima si invata foarte repede. Cu cat comunicati mai bine, cu atat iti va fi mai usor sa depasesti o criza de nervi.
- lasa-l sa aleaga: incearca sa ai mereu la indemana cateva optiuni bune dintre care copilasul tau poate alege. Este mult mai bine sa nu fie constrans si sa aiba sentimentul de libertate. De exemplu, daca doresti sa ii pui o caciulita, nu il intreba daca vrea sau nu, ci daca prefera caciulita rosie sau cea verde
Citeste si: Vezi 5 dintre cele mai enervante replici ale copiilor
- lauda-l atunci cand se poarta frumos: cei mici simt nevoia de atentie si de apreciere. Un copilas care nu este laudat risca sa ajunga, in timp, sa faca intentionat mici prostioare tocmai pentru a fi remarcat.
- trateaza cu atentie fiecare criza: incearca sa intelegi ce a declansat acea criza, discuta cu cel mic si arata-i ca ceea ce a facut a fost un accident care nu a facut bine niciunuia dintre voi
Crizele sunt trecatoare sau cateodata nici nu apar. In jurul varstei de 4-5 ani ele se raresc si dispar. Nu sunt manifestari ale unei boli de natura psihica, insa poti cere si sfatul unui medic pediatru daca ele sunt deosebit de frecvente.
De asemenea, daca persista si la varsta scolara consulta un medic pentru a elimina orice probleme de ordin fizic si totodata un psiholog specializat in problemele de comportament ale celor mici.