"Esti al meu, faci ce iti zic eu". Parintii si autoritatea gresit inteleasa in Romania zilelor noastre


Am atat de multe subiecte despre care as vrea sa va scriu, incat am avut nevoie de vreo 10 minute sa ma hotarasc pe care sa-l aleg. Si pentru ca ieri m-am enervat in parc, o sa va povestesc ce am patit si ce ma deranjeaza in general cand ies cu copilul la joaca. 


Odata ajunse in parc, o mare parte a mamelor se comporta ca si cum ar fi evadat dintr-o inchisoare de maxima securitate. Elibereaza copiii in jungla locului de joaca, se asaza pe banci, incep sa butoneze pe telefoane, posibil fumeaza si cate o tigara si uita de responsabilitati.

Asa ajung sa apara certurile, bataile intre copii, nervii intinsi la maxim dupa o zi deja obositoare si discutiile lungi si chinuitoare despre cat de cuminti sunt odraslele fiecaruia dintre cei implicati in scandal si cat de rai sunt ceilalti. 

Nu stiu cum e la voi, dar eu parca am karma stricata in acest sens. Atrag in jurul meu si al omuletului tot felul de copii care incearca sa-l enerveze, sa-l impinga, sa-i ia jucariile. Si nu ma deranjeaza, ca doar nici el nu e un sfant si, aproape sigur, va proceda la fel peste 1-2 ani (Fie vorba intre noi, eu tot sper sa nu, dar pana la momentul adevarului mai e). Insa cand apar in peisaj parintii, lucrurile se schimba radical.

De la categoria celor care aproape isi trateaza copiii ca pe niste infractori doar pentru ca au atins jucaria lui Tudor (si credeti-ma, nu vreti sa le auziti limbajul) pana la cei care mai au un pic si ma iau la bataie pentru ca i-am cerut politicos respectivului copil sa-l lase in pace pe pitic pentru ca el nu stie sa se joace fotbal sau sa sara coarda! :)

Daca pe fumatori, pe cei care stau pe telefon si uita ce cauta in parc si pe mancatorii de seminte ii pot trece cu vederea, pe cei care isi jignesc copiii si ii bat pentru cele mai aberante motive din lume, va jur, imi vine sa-i trimit la puscarie. Sa ii spui celui mic ca se duce a doua zi murdar la scoala doar pentru ca s-a murdarit in parc, desi fusese atentionat sa nu cumva sa indrazneasca sa faca asta sau sa-i dai copilului o palma pentru ca si-a dorit sa se dea in tobogan, iar tu nu aveai chef sa-l ajuti mi se pare de-a dreptul inuman.

Si nu, nu mai pot cu "Eu te-am facut, eu te omor", "Eu sunt maica-ta/taica-tu, trebuie sa faci ce zic eu". Si nu, nu mai pot cu copii carora le este frica si rusine sa se joace, pentru ca se pot murdari sau le pot strica scorul la Candy Crush parintilor. 

Daca intr-o zi auziti vreo stire la jurnal cu o mama care a declansat Jihadul in vreun parc din Bucuresti, eu sunt! :) Ne auzim!

Voi ati intalnit asemenea cazuri sau le atrag doar eu? 

related posts

Modifică setările cookies