Români cu copii acasă. Ghid aplicat de conviețuire


Cu doi, trei, sau șase copii. Cu curte sau fără. În România, sau America...Am stat de vorbă cu oameni care au copii și lucrează de acasă în această perioadă, lucru pe care, personal, îl consider extrem de curajos. Pe mine, mă sperie.


Eu nu am copii, până acum am driblat situația, însă vreau la un moment dat. Acel moment dat, însă, nu este acum.

Să stai acasă, de unde să faci și munca de birou, și mâncare, și curat, și restul, plus niște copii cu multă energie și spațiu limitat. Mi se pare ceva terifiant!

Așa că am stat de vorbă cu câțiva prieteni dragi, care au avut amabilitatea și au sacrificat din puținul timp liber, să-mi explice cum se face. Pentru că se poate.

Să vedem cum se descurcă părinții, cum își păstrează mințile intacte și mai ales cum valorifică timpul prețios pe care l-au câștigat alături de cei mici. 

Fără prea multă ceremonie, să prezentăm ”echipele”:


ECHIPA ALBASTRĂ

Mihai și Alexandra locuiesc în Popești-Leordeni, la casă. Au ”o curticică foarte bună în perioada asta”, și mai au doi băieți și un cățel Jack Russell Terrier. ”O cheamă Jessie, și nu-ți spun ce vârstă are, pentru că e o doamnă și n-ar fi politicos.”, glumește Mihai. Copiii sunt Matei, 5 ani și Andrei, 7 ani. Sunt cuminți, dar nu cei mai...

 

Utopie...


ECHIPA VERDE

Anca și Dan îi au pe Athena – 11 ani, Carol – 6 ani și Arthur – 4 ani. Acum sunt în București, într-un apartament de trei camere, dar au posibilitatea să evadeze când se face cald, undeva la 20 km de oraș, la o casă cu curte. Paradis.


ECHIPA VIOLET

Monica stă în București, într-un apartament de patru camere, fără curte, împreună cu soțul și cu cei doi băieți: Noah – 5 ani și Liam – 3 ani. Amândoi au continuat să lucreze de acasă în toată perioada asta, copiii sunt plini de energie...


ECHIPA ROȘIE

Lucia trăiește alături de soțul ei și de cei șase copii în Ohio, SUA. Au o casă cu patru dormitoare și o curte de 30 mp. Nu e mult, dar face minuni. Ce-nseamnă șase copii? Păi, să vă faceți o idee de ansamblu – durează cam două ore să-i adoarmă, în fiecare seară. Dacă reușește mai devreme de-atât, înseamnă că a avut noroc. Și asta, numai la culcare... Și, pentru că este mai simplu așa:

Alexander – 7 ani

Philip & Rachel, gemeni – 6 ani

Sebastian – 4 ani

Anastasia & Natalie, a doua pereche de gemeni – 2 ani

Durează mult numai să-i enumeri...

Am pregătit pentru cele patru familii același set de întrebări, am primit răspunsuri la obiect, ba chiar și fotografii foarte reușite cu ”exemple aplicate”, să vadă toată lumea. Le mulțumesc din suflet pentru suport și pentru efort, mai ales că și-au rupt dintr-un timp foarte prețios pentru a spune și altora cum se descurcă. Părinți cu copii acasă...

Primul lucru la care te gândești când spun:

FOARTE OBOSITOR...

 

Muncești de acasă și ești întrerupt de nouă ori în zece minute.

Să nu mai pot să-mi înțeleg gândurile.

Să mă trezesc noaptea de câteva ori pentru nevoile copiilor încă mici.

La faptul că nimic nu este obositor. Cred că am fost înzestrată cu puteri supra-naturale.

Ce faci acum cu copiii, și nu făceai înainte de pandemie.

Ora de aerobic, pe care o facem seara, împreună.

Fotbal pe PS4, pâine în casă, pizza în casă, curling cu mopul. Și mai facem ceva, pe care îl las aici ca recomandare:

 

Jocul cu puiul de delfin. Poate dura mult timp, dacă ai, și este foarte amuzant pentru cel mic și foarte relaxant pentru mine.  În patul mare, pe o lenjerie albastră (ca marea, nu?), copilul întalneste un pui de delfin(părintele), care va comunica în consecință: fără cuvinte, doar din expresia feței și cu sunete specifice. Copilul răspunde în funcție de cum interpretează. O să fie foarte amuzant!

Nu scapi de școală nici în pandemie...

 

Organizăm ateliere de decupat, lipit, colorat, facem teme (fiind încă la grădiniță, înainte nu exista conceptul), gătim, cu toată familia, sau organizăm sesiuni de joacă pe balcon.

Îți spun sincer, în toată această nebunie legata de coronavirus, eu am ales să fiu pozitivă și să mă bucur de fiecare moment petrecut alături de copii și soț. Înainte de pademie, viața noastră era un flux continuu de activitati scolare, extrascolare si sportive. Înot de performantă, gimnastică de performanță, săptămânal ore de studiul Bibliei și Cercetași. Plus multe altele. Acum, în viata noastră foarte agitată este relaxare. Avem timp suficient să vorbim unii cu ceilalți, să ne ascultăm, să povestim, să ne jucăm împreună și să ne bucurăm de lucrurile mărunte.

Calmul dinaintea furtunii

 

Există un cap al răutăților? 

Avem doi copii. Se face cu schimbul, în trei variante: ori nu te înțelegi cu unul, ori cu celălalt, ori cu amândoi.

Toți, pe rând. Fiind vremuri de pandemie, le-am cerut să se organizeze, ca nu mă descurc cu toți odată.

Băiatul cel mare îl tachinează tot timpul pe cel mic.

Sebastian, zis și Prâslea cel Voinic. Se ia repede la trântă, și cu copiii mai mari, și cu cei mai mici. Și pentru că este voinic, tot ce face el, doare.

Cinematograf drive-in la noi în sufragerie!

 

Cum te descurci cu el?

Discuții lungi și plictisitoare, să-i faci să înțeleagă, și speri că se prinde ceva.

Răbdare, dragoste și acceptarea stărilor prin care trece fiecare. Fiecare are nevoie sa i se asigure un spatiu si un timp personal. Încercăm sa ne pozitionam conștient într-o zonă a prieteniei, aceste zile, exersând comportamentul pozitiv. Să facem lucruri bune.

Mă descurc destul de mediocru. Fac parte dintr-o categorie extrem de tolerantă și nu pot să spun că îmi impun autoritatea...

Să știi că eu mă consider super mamă și reușesc să le fac față :) (dacă nu aveam c****, nu făceam 6 copii). Realizezi că la 6 copii sub 7 ani (când am nascut a doua pereche de gemeni toți aveau sub 5 ani) trebuie sa te țină bine ”mansarda”. Dacă nu joci tare, o iei razna.  Imaginează-ți ca a fost o vreme când aveam 4 copii în scutece și pentru că au o digestie foarte bună, schimbam cate 20-30 de scutece pe zi. Pline, cu altele noi, numai bune de umplut. 

Ce fac cu ei?

Îi tin ocupati, de dimineața până seara, să nu aibă timp de prostii. 

Ce vor să mănânce și ce primesc?

Își doresc zahăr, zahăr și iar zahăr. Într-o formă sau alta, îl și primesc. În rest, nu sunt foarte mofturoși la mâncare, slavă Domnului. Au meniu diversificat.

Fiecare mănâncă ce îi place și cât are nevoie din ceea ce există pe masă. Fiecare masă este un amestec între gusturile fiecăruia, am gătit întotdeauna acasă și le cunosc preferințele. Deci, ca de obicei.          

Am păstrat regula: când cer ciocolată, primesc fructe.                                                                     

Eu încerc să le dau numai mâncare sănătoasă, proteine, vitamine, minerale. Dar recunosc, nu-mi iese tot timpul. Mai trântesc și câte o pizza congelată la cuptor, uneori. Nu se poate perfect.  În perioada asta a crescut cererea la dulce, așa că am grijă să am fructe, de tot felul.

Picnic pe covor

 

Cum îi adormi?

Le citim povești. Apoi, ascultă încă una pe o boxă portabilă. Am găsit un link de youtube cu toate poveștile vechi, pe vynil, de la Electrecord. 

Băieții adorm cu povești. Athena, în schimb, adoarme după mine, de când cu pandemia asta. Nu știu ce să-i fac. 

Îi adorm pe rând, pentru că sunt două situații diferite. Celui mare îi citesc povești. La cel mic, în schimb, nu funcționează. Trebuie să consume toată energia, până la epuizare, inclusiv a mea...  

Avem o rutină a somnului. Cu jumătate de oră înainte de somn, copiii fac baie, își iau pijamalele și se spală pe dinți. Fiecare își alege o carte pe care o citim împreună sau separat. Niciodată ziua nu se termină fără o îmbrățișare de noapte bună!

(sună ușor, însă uneori este ca și cum aș fi închisă într-o cameră cu o gașcă de maimuțe în supradoză de energizant)

Din noile îndeletniciri de pandemie, printre care home-delivery, home-schooling, home work, home - totul....care sunt bune, și ce ai păstra și după ce trece izolarea? 

Ora de aerobic și de mobilitate. Pe restul le făceam și înainte. 

Pâinea și pizza făcute în casă. 

Aș păstra ideea de home-cooking. Este o activitate interactivă, copiii se distrează și apreciază altfel rezultatul din farfurie. 

Niciuna. Sunt sătulă de home stuff.

Azi n-am știut ce să le mai fac și i-am lăsat să mă tundă.

 

Când este cel mai rău, și ce faci să-ți treacă?

Cel mai rău este când este soare și frumos afară și trebuie să stăm în casă, toți. Atunci avem nevoie de activități, mai mult ca oricând. Inventivitate.

Când vezi ca ți se micșorează venitul lunar în casă. Dar nu este prima data. Și atât timp cât suntem sănătoși, restul se rezolvă cu răbdare. 

Cel mai rau este atunci când aș mai dormi o oră dimineața, dar nu e posibil. Îmi trece repede, cu pupici de la băieții mei. 

Când simt că nu mai pot, soțul intră în scenă și stă o vreme cu copiii (timp în care eu fac o baie, beau o cafea și mă întind puțin). În rest, el este la masterat ( face al doilea masterat la Air Force Institute of Technology). Prin urmare, are foarte mult de studiat și petrece multe ore pe zi închis la el în cameră.  

 

Când este cel mai bine?

Am trecut recent prin niște experiențe care m-au învățat. Cel mai bine este când toată lumea este sănătoasă.

Când nu ne mai grăbim. Înainte ne grăbeam tot timpul, îmi dau seama. Și în weekend, și în vacanțe, ne grăbeam să mergem, să ajungem, să ne întoarcem. Adică, faptul că nu ne mai grăbim aduce și un calm în familie. Un fel de ”ia-o ușurel”. 

Clar, cel mai bine este când dorm copiii.

Când nu se ceartă între ei :)

*Ora de arte. Sper să supraviețuiesc!

 

Trei părți bune în situația dată.

Suntem mai conectați, petrecem acel timp în familie pe care chiar mi-l propusesem anul acesta. Uite că se întâmplă:)

Partea bună este că vine căldura, este bine că suntem împreună și cel mai bine este că putem să fim, pur și simplu, fără să trebuiască neapărat să facem ceva anume.

Faptul că petrecem timp împreună, faptul că avem timp acum să lucrăm la acele aspecte pe care trebuie să le îmbunătățim la noi și faptul că descoperim noi forme de solidaritate. De exemplu, pentru că au înțeles că nu este voie afară, copiii au înțeles, nu cer afară, s-au adaptat.

Ne bucurăm că suntem împreună, că avem timp să ne ascultăm, unul pe celălalt și că avem activități în casă, împreună.

*Facem lucruri, împreună.


ACTIVITĂȚI, ACTIVITĂȚI, ACTIVITĂȚI.

 

Andrei, care este deja la școală în clasa întai, are dimineața videoconferință cu învățătoarea și ulterior face teme și ora de lectură. Lui Matei i-am printat fișe cu alfabetul, cifrele și adunări simple, primește teme de colorat, ca la grădiniță. Avem orele de joacă împreună cu noi, părinții, dar se joacă și între ei. Slavă Domnului!

Joacă, joacă, joacă. Nici înainte, nici acum, nu organizez eu activitățile. Fiind trei, se joacă și fac ei diverse, împreună: spectacol cu cortina la care părinții sunt spectatori, fac școală - unde fii-mea este profesoară și băieții sunt elevii(evident), tot ei trebuie să găsească și să propună ce facem la masă (negocierea asta durează la fel de mult cât îmi ia mie să le pregătesc masa). Apoi, construcția de cazemate sau casa din perne si pături. Pare aiurea, dar eu le văd ca pe niște activități în care ei nu sunt forțați să participe, în care găsesc soluții creative.

Facem construcții din lego, facem slime și construim sfere de baie. Decupăm tot felul de lucruri din hârtie, sau transaformăm cutiile de carton în lucruri frumoase, pictându-le sau lipind tot felul de lucruri decupate.

Ne jucăm foarte mult (împreuna și separat). Construim Lego, mă ajută la treburile casei, vizionăm filme și documentare și, nu în ultimul rand,  profităm foarte mult de ceea ce ofera online-ul în această perioada. Vizităm muzee virtual, urmărim live animalele din diverse grădini zoologice ale lumii, facem aerobic cu un instructor  virtual, ascultăm povești citite de astronauți, învățăm despre Univers cu ajutorul NASA și al activităților pe care le-au lansat recent pe website, punem în aplicare experimente științifice pentru copii cu ajutorul tutorialelor online, învățăm matematica cu ajutorul aplicațiilor de pe telefoanele smart, urmărim spectacole de teatru și concerte live.

Ți-am spus: trebuie ținuți ocupați.

* Ora de desenat curcubee pe geam. Recomand!

UN SFAT PENTRU  PĂRINȚI

Sunt copii, deci avem nevoie de răbdare. Să nu uităm că nu suntem în război, avem tehnologie, avem confortul propriei noastre case. Nu e dracul așa de negru.

Părinții să se bucure de lipsa șefilor și a subalternilor, fără să impună programe și activități, mai ales pentru copiii sub 10 ani. Să-i încurajeze să se joace așa cum ne jucam noi când eram mici, să le dea copiilor mari teme pentru o săptămână și să-i lase singuri, să se organizeze și să descopere ce înseamnă timpul și organizarea muncii. Să înțeleagă că noi și copiii suntem oameni și trebuie să rămânem conectați la natură. 

Viata este despre cât de mult poți, atunci când simți că nu mai poți deloc.

Să stea acasa. O să vină și timpul când ne vom bucura din nou de libertate, însa acum trebuie să fim responsabili și să stăm conștiincios acasă. Oamenii trebuie să se bucure de aceasta perioada pe care o pot dedica în totalitate familiei. 

Să rămână optimiști. Dupa aceasta furtuna, într-un final o să apară și un curcubeu.

Trending Review cu Daragiu - Episodul 23

FULLSCREEN
ROMÂNI CU COPII ACASĂ. GHID APLICAT DE CONVIEȚUIRE
  • /

related posts

Modifică setările cookies