Exista prunci abandonati care ajung in grija statului pentru simplul motiv ca au unul sau mai multi frati. Pe ei nu-i vrea nimeni pentru ca romanii nu sunt dispusi sa ia mai multi copii odata, iar legea nu permite despartirea fratilor.
Autoritatile prefera sa plateasca sume enorme cu institutionalizarea, in loc sa incurajeze plasarea lor in putinele familii care doresc sa-i creasca.
Un preot din Maramures a luat din centrele de plasament 8 copii si ii creste impreuna cu cei doi ai lui. Ajutat de o fundatie, care i-a construit si o casa, a vrut sa salveze niste frati pe care nu-i voia nimeni. Pe unii i-a adus la varsta majoratului, insa eforturile de a-i scoate la liman pe toti sunt uriase, in timp ce ajutorul de la stat este o bataie de joc.
Au trecut 11 ani de cand sotii Ardelean au hotarat sa-i ia pe toti la ei. Opt copii. Adunati de prin centre sau de pe strada cresc astazi alaturi de ceilalti doi copii ai lor impreuna. Povestea lor incepe in 2000. Ioan Ardelean primise parohie intr-un sat din Maramures. Facuse si facultatea de asistenta sociala asa ca nevoia de ajuta copiii parasiti a venit firesc.
Fundatia Hope an Home for Children a contruit o casa pe care a donat-o parohiei, iar parintele Ardelean a adus acolo primii copii. Ioan e unul dintre ei. Avea sapte ani cand a intrat in casa lor adus dintr-un centru de plasament. Tatal lui murise, iar mama nu l-a mai putut creste pentru ca avea inca patru copii.
Fratii Toma au ajuns in casa lor doi ani mai tarziu. Ana avea cinci ani, Daniel, trei iar Mirabela un an. Fusesera luati din familie din cauza relelor tratamente si o vreme au stat la centul de plasament din Sighet.
Ulterior au ajuns la ei si surorile Gabriela si Alexandra. Mama fusese arestata, iar ele au supravietui o vreme din cersit locuind intr-o masina.
Alaturi de ele cresc Roland, abandonat de mama lui de la un an, Paul care provine dintr-o familie de 14 copii si cei doi copii ai sotilor Ardelean In total zece suflete se asaza zilnic in jurul mesei.
Au fost si zile cand disponibilitatea de a daruit i-a fost clanitata de lipsuri. De la stat primeste doar 138 de lei luna pentru un copil, in conditiile in care pentru cei institutionalizati sunt alocati lunar 1700 de lei, adica de 12 ori mai mult. Autoritatile prefera sa cheltuiasca sume enorme pentru copii din centre, in loc sa incurajeze plasamentul lor in familii.
Factorii externi tin de neimplicarea statului. Trei femei din sat care ii ajuta sunt platite de fundatia HHC pentru ca autoritatile n-au gasit o formula prin care sa le angajeze, desi copiii sunt teoretic in grija statului depasit de numarul mare de copiii abandonati. Si mai grav e faptul ca de cele mai multe ori fratii ramasi fara parinti ajung in centre pentru ca romanii nu vor sa adopte mai multi copii odata, iar asistentii maternali sunt suprasolicitati.
Ioan Ardelean crede astazi ca doar nebunia tineretii l-a facut sa aduca in casa lui atatia copii. N-are regrete pentru ca stie ca pe ei i-a salvat. Ioan vrea sa devina ospatar, Ana viseaza sa devina coafeza, iar Dani e sprijinul de baza al mamei in casa. Adunati sub acelasi acoperis, copiii lor vor avea un drum in viata.
23.000 de micuti din centre viseaza la asta.
Probabil ca vor ramane cu visarea cata vreme autoritatile nu incurajaza oamenii cu suflet mare sa se implice, preferand sa sa investeasca in institutionalizarea copiilor parasiti. Raman in centre pana la varsta la care statul nu-i mai poate numi copii si ajung in strada. Au lor au fost salvati. Au parinti, o casa, si sentimentul ca nu vor mai fi niciodata singuri.