Sunt VJ Oana, in cautarea tatuajului perfect


In gasca mea de prieteni n-am jucat niciodata si nici nu voi juca vreodata rolul adolescentei tipice- frumoasa, desteapta si devreme acasa…Aceiasi prieteni ar putea spune ca sunt multe de povestit despre mine, dar daca e sa ma intrebi sunt doar o alta adolescenta young & restless. 


Comunicativa, spontana, imi place sa cunosc oameni, ma atasez repede si tin mult la apropiatii mei! Sunt dulce ca o bomb-oana :) pana m-ai “calcat pe codita" aiurea. Te critic daca n-ai argumente pentru a-ti sustine afirmatiile si devin acida daca dai dovada de prostie! In schimb, daca reusesti sa-mi cresti nivelul adrenalinei, e clar ca mi-ai castigat atentia si ca vom deveni foarte buni prieteni! Visez cu ochii deschisi, insa ma “supradozez” in fiecare dimineata, inainte de programul de la ProFM DANCE, cu o portie constistenta de realitate, sperand ca Realia si Utopia isi vor gasi echilibrul si in ceea ce ma priveste. :)

Sunt foarte ambitioasa (la mine, nu exista nu pot, exista, eventual, nu vreau!), insa imi si place sa ajut foarte mult, sa fac oamenii sa zambeasca si sa impart din dragostea ce o port vietii in general. Dar nu va asteptati sa auziti de la mine la povesti pentru si despre fete bune…Ma inscriu in categoria tinerelor “nebune”, pline de viata, carora le place sa traiasca in epoca lor, sa experimenteze si sa impartaseasca sincer parte din experientele personale. Sunt curajoasa? Da, poate! Nu sunt foarte multe persoane publice dispuse sa coboare din “turnuletul lor de fildes” si sa admita ca sunt “muritoare” ca toate celelalte. Insa, daca eu nu pozez in diva, nici voi nu va aruncati sa judecati sau sa etichetati. 

Cred ca toate se fac la timpul lor, asa ca am inceput “rebeliunea impotriva intregii lumi” prin primele clase de liceu, iar o parte din semnele “de buna purtare” au ramas vizibile si astazi: fie ca vorbim de adevarate semne sau insemne, fie ca ne referim la cele care au ajutat la “fundamentarea constructiei” a ceea ce sunt astazi. V-am mai spus, nu ma consider speciala, dar recunosc: “normalitatea” nu mi s-a parut prea interesanta.

Mi-au placut intotdeauna tatuajele! Inainte de aniversarea de 15 ani, am hotarat ca asteptarea sa ia sfarsit si sa-mi fac cel mai cool cadou ever. Eram in vacanta de vara, la Predeal, cu o parte din gasca si binenteles ca parerile au fost impartite. Sa “DA” sau sa “NU” raspicat sau sa da, “da’ sa fie ceva dragut” care sa-mi aminteasca de momentele magice de final de generala. N-am ales eu chiar cel mai tare model- am optat atunci pentru un tribal, nici locul n-a fost cel mai inspirat- pe abdomen (ideea e sa-l faci intr-un loc in care nu “dai peste el” toata ziua pentru ca sigur te vei plictisi la un moment dat) si nici conditiile nu au fost tocmai safe…Ca sa nu mai vorbim de faptul ca a fost si “cam illegal”, avand in vedere ca n-aveam nici 18 ani sau vreun acord scris de la mama (care apropos, a aflat abia acum 2 ani ca e permanent, dupa ce s-a convins ca “baietii aia de la salon au pus ceva in el, mama, si e semi-permanent asa” :). Insa, m-am ales cu primul meu tattoo de care am fost foarte mandra, de care ma leaga atatea amintiri placute si o gramada de prieteni dragi care m-au tinut de mana pana l-am facut sau au avut grija de mine pana s-a vindecat (e foarte importanta si ingrijirea de dupa! Atentie!).

Al doilea “a luat nastere” imediat ce am devenit DJ la radio, acum 3 ani, adica dupa ce am facut 20 de ani…De data asta cu acordul mamei care a inteles ca are “copii cu personalitate” asa cum si i-a dorit, ca oricum se bate cu “morile de vant”, ca sunt alte “vremuri” si ca e una dintre mamele super cool. :) Ba chiar a mers cu mine si am ales impreuna mesajul in aramaica: “I am the beloved one and the beloved one is mine”- care sa marcheze faptul ca trec la o noua etapa din viata mea…Si din punctul de vedere al sigurantei executarii unui tatuaj s-a simtit “mana unui adult” in toate ecuatia: am ales salonul Fashion Tattoo, conditiile au fost excelente si vindecarea mult mai rapida. Alegerea coloanei vertebrale ca “loc de joaca pentru acul cu cerneala” a fost curajoasa din aceleasi considerente de siguranta si nu e recomandata tuturor.

Iar acum, perfectelor, daca tot am ajuns sa facem cunostiinta si v-am lasat sa trageti cu ochiul in viata mea personala, va cer un sfat: sa avem si un episod 3 al trilogiei tattoo sau sa renunt la ideea unui nou tatuaj si sa ma multumesc cu ce am? 

  • Sunt VJ Oana, in cautarea tatuajului perfect

related posts

Modifică setările cookies