De când lucrezi în PRO TV și ce presupune munca ta?
Sunt în PRO TV din 2004 și am avut ocazia, spre norocul meu, să lucrez în mai multe departamente. Am început la programe, apoi am lucrat în producție, am fost asistent de producție, apoi am fost manager de programe la PRO TV Internațional, până când șefa mea de la momentul acela mi-a pus pe masă o provocare. Marketing. Și, de atunci, fiecare zi e definită ca o provocare, pentru că jobul meu presupune să mă ocup de campaniile de lansare și susținere a brandurilor PRO TV: Românii au talent, Vorbește Lumea, Las Fierbinți, Ninja Warrior România, Gospodar fără pereche etc. În esență, este despre a mă asigura că mesajul, povestea brandului, ajunge la oameni și își păstrează esența indiferent de locul în care îl întâlnești: fie că este vorba de o postare pe facebook, de un promo la radio, de un promo sau de un banner outdoor.
Cu câți oameni interacționezi într-o zi obișnuită de lucru?
Îmi place mult să vorbesc cu oamenii, îmi place să mă duc la ei, îmi place să rezolv lucrurile dialogând cu omul respectiv și uitându-mă în ochii lui... deci interacționez cu mulți. Probabil 50 pe zi...
Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
Funny, prietenoasă, norocoasă, o anumită formă de ambiție... Energică, în primul rând. Nu-mi aduc aminte să-mi fi început o zi prost. Pentru mine, toate zilele încep frumos. În momentul în care m-am dus la oglindă și mi-am dat, așa, cu apă pe față, deja e bine. Prin urmare, m-a ajutat Cel de sus, de undeva, mi-a dat o energie nemaipomenită. Energică este cuvântul care mă caracterizează.
Ce-ți place cel mai mult la cariera ta de până acum?
Varietatea. Nu cred că am avut două zile la fel, de când sunt în această companie. Eu am plecat de la scris monolog pentru o emisiune în producție, am ajuns să fac planurile de marketing și lansările unor programe și producții de la noi, am făcut playlist... Nu s-a întâmplat să fac de două ori același lucru. Filmările, deplasările, campaniile... Îmi plac de nu mai pot astea care se întâmplă în timpul Sărbătorilor: 1 Decembrie, Crăciun, Revelion. Câte Revelioane am stat în PRO TV, când se făceau live-uri în Piață... O dată ce ai făcut live… e o formă de adrenalină de care nu te mai poți lăsa. Eu nu fumez, deci nu știu cum e să fii dependent, dar cred în a fi dependent de live. O data ce ai încercat acel sentiment, trebuie să faci ceva să-ți găsești de lucru, împrejur, să te mai bucuri un pic de senzația aceea.
Îți mai amintești prima ta zi în PRO TV?
Nu, prima zi, nu, dar îmi amintesc prima săptămână în PRO TV, în care lucram în paralel: eram încă angajată în altă parte și venisem în pregătire aici și urma, la finalul celor două săptămâni de probă, să dăm un test și să vedem care dintre cele cinci fete rămâne angajată pe post. Și, veneam dimineața la live-ul știrilor, de la 6 la 9, și învățam ce trebuie să fac, după aceea, mă duceam și lucram de la 9 la 18.00, și de la 19.00, veneam până la 11-12 noaptea, ca să învăț emisie și playlist noaptea. Îmi lăsam buletinul la intrare și îmi luam cardul de acces, ca să pot să intru în PRO TV. Și, la un moment, era o razie a poliției pe Mătăsari și m-am trezit la 11.30 noaptea într-o dubă de poliție pentru că nu aveam acte - ieșisem din PRO TV uitându-mi buletin la recepție. M-am trezit cu doi care m-au luat de brațe, mă uitam disperată în stânga în dreapta... (râde) Până la urmă, am lămurit situația. Asta s-a întâmplat în prima săptămână la PRO TV!
Care este una dintre cele mai frumoase amintiri din cariera ta?
Pentru mine, este campania ”Fii reporter PRO” la Untold. A avut loc anul trecut. S-a desfășurat pe parcursul a două luni. Am creat o platformă și i-am încurajat pe cei care doreau să ajungă la Untold, și să trăiască experiența dintr-un alt unghi, să fie ochiul PRO TV la Untold. Să fie cei care relatează de la fața locului, de la festival. Surpriza pentru noi a fost cât de creativi și cât de mișto sunt oamenii.
Cum ți-ai dat seama că ești făcută pentru această meserie?
Când mi-am dat seama că au trecut 15-16 ore de când sunt la birou și mie nu-mi vine a mă duce acasă. Sau în momentul în care sunt liberă și îmi las copilul un pic, să citească, și eu vin patru ore la birou pentru că eu vreau să mai fac ceva, pentru proiectele pe care le derulez. Și atunci îmi dau seama că nu m-aș putea trezi altfel: decât făcând ceea ce-mi place și cum îmi place.
Care sunt cele mai mari satisfacții, din punct de vedere profesional?
Cred că totul se reduce la audiență. Rolul PRO-ului este să-l facă pe om, când a venit acasă și a uitat, cumva, tot ce s-a întâmplat în timpul zilei, să aibă o stare de bine. Să-i fie bine. Și asta înseamnă că a apăsat butonul pe PRO TV. Asta înseamnă pentru mine audiență. Când audiența este acolo sus, pentru mine este o satisfacție. Când știu că oamenii aleg PRO TV. Asta înseamnă rezultatul muncii mele.
Un sfat pentru femeile care vor o carieră ca a ta.
Să-și asculte instinctul. Să-și asculte instinctul, în general. Fie că-i vorba de bărbat, că-i vorba de iubit, că-i vorba de carieră, că-i vorba de a crește copilul... să elimine puțin zgomotul din jurul ei și să-și asculte un pic instinctul. Pentru că, dacă îl aude, this is the right way. Și atunci o să știe ce are de făcut.
Care sunt pasiunile tale, hobby-urile tale. Ce-ți place să faci în timpul liber?
În sezonul ăsta, puținul timp pe care-l am îl folosesc pentru a citi. Simt nevoia să-mi dezvolt universul, să-mi creez unul paralel față de cel în care trăiesc. O zi perfectă pentru mine începe dimineața, la ora 6.00, nu cu sport, dar cu o oră de atenție către mine: un pic de cafea, un pic de machiat, aranjat, un pic de stat și zappat în fața televizorului, după aceea îmi încep ziua. Merg la birou. Mi-ar plăcea ca ziua să aibă mai mult de 24 de ore ca să am timp să fac tot ceea ce îmi propun, apoi să rămân un pic în oraș, la tenis, să am activități cu copilul (pe acestea le am în fiecare zi, sunt foarte importante) și după aceea, un pic de citit. Frate, trăiesc ziua ideală în fiecare zi!
Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit, din punct de vedere profesional?
În momentul în care trebuia să vorbim despre un proiect. Eu aveam senzația așa, că mi se taie genunchii. Am intrat pe o scenă și trebuia să povestesc ceva unui grup de 15-20 de oameni. La sfârșit, cineva a zis: ”Tu ai ceva... apariții scenei”. M-a cucerit complimentul ăsta pentru că am reușit să deschid canalul de comunicare. Cred că ăsta a fost cel mai drăguț compliment pe care l-am primit.
Dacă ar fi să te întâlnești cu tine, la început de carieră, ce sfat ți-ai da?
Să nu mai iau lucrurile în tragic. Asta îmi place mult la noua generație. Pare că a învățat asta din start. Și e un mare câștig. Noi veneam atunci cu un pic de educație comunistă, cu o mentalitate învățată de la părinți – în genul ”capul plecat, sabia nu-l taie”... Cred că m-aș sfătui să fiu un pic mai curajoasă, mai lejeră în a-mi exprima punctul de vedere, părerea, proiectul, ideea. Un pic mai îndrăzneață.
