Catrinel Sandu, mărturie emoționantă despre moartea tatălui său: "M-a marcat foarte tare ce s-a întâmplat, nu eram pregătită pentru asta"


Catrinel Sandu a trecut printr-o încercare grea  înainte de a îmbrăca, pentru a doua oară, rochia de mireasă. Pierderea tatălui său a marcat-o pe vedetă, dar a avut curajul și puterea să treacă peste acest eveniment nefericit. 


Alături i-a fost viitorul soț, americanul Steve, care la începutul lunii noiembrie o va duce la altar. Catrinel Sandu a stat de vorbă cu Perfecte.ro și s-a lăsat purtată de emoții. Ce spune despre nuntă și tatăl său, aflați din interviul de mai jos!

Catrinel, care este acum starea ta de spirit? Te-ai mai liniștit în urm decesului tatălui tău? 

Nu prea ai cum să te liniștești după o chestie de genul asta și nu o să te liniștești niciodată pentru că în momentul în care pierzi un părinte, pierzi, de fapt, o parte din tine… Simt că nu mai sunt deloc la fel cum eram înainte, m-a marcat foarte tare ce s-a întâmplat, nu eram pregătită pentru chestia asta în niciun caz, cu toate că am avut și am o forță pe care nu mi-o pot explica, să fac toate lucrurile pe care a trebuit să le fac după decesul lui și în continuare să am forța să îi îndeplinesc toate dorințele pe care le-a avut. Cred că forța asta se datorează a tot ceea ce m-a învățat el până acum și simt că el e cel de fapt care îmi dă toată această forță. 

Te așteptai să plece atât de repede? 

Nu mă așteptam să plece atât de repede și nu se aștepta nimeni să plece atât de reperde pentru că tata a fost un om extrem de echilibrat și de sănătos, care mergea cu bicicleta în fincare zi, făcea mișcare, mânca santos, era super activ, avea de zece ori mai multă energie decât am eu la 40 și ceva de ani, dar el la 70.

A fost un șoc pentru toată lumea ceea ce i s-a întâmplat! Iar în ultima perioadă îmi vin flash-uri în minte, despre lucruri pe care le-am făcut cu el, despre atât de multe lucruri pe care le-am învățat de la el și pe care și eu acum le aplic sau le folosesc, expresii... Acum îmi dau seama, când nu-l mai am fizic lângă mine, îl am spiritual lângă mine și îl simt permanent că e acolo și îmi dă o forță extraordinară.

Dar îmi aduc amine de foarte multe lucruri la care niciodată nu am stat să mă gândesc, îmi vin în minte tot felul de lucruri despre el, lucruri pe care le-am făcut. Pot să spun că sunt una dintre norocoasele fete care, pot spune cu mâna pe inimă, că am avut un tată extraordinar, care m-a iubit enorm, pentru care eram totul și  care m-a învățat o groază de lucruri. Nu cred că cineva în viața asta m-a iubit, m-a respectat, m-a învățat, m-a protejat și a făcut totul pentru mine, așa cum a făcut-o tata!

Ce amintiri ai de la el? A plecat împăcat? I-ai îndeplinit ultimele dorințe? 

I-am îndeplinit ultimele 3 dorințe, pentru că 3 dorințe a avut. Prima dorință a fost să fie incinerat, ceea ce s-a și întâmplat. Și-a dorit ca oamenii să nu plângă și să-și aducă aminte de el așa acum era, vesel, pozitiv, cu multe sfaturi și învățături pentru toată lumea, a ajutat foarte multă lume. Și exact asta s-a și întâmplat! Zici că a regizat totul.

Totul a fost decent, frumos, oamenii cu un ochi plângeau și cu unul râdeau, aducându-și aminte de  toate momentele frumoase pe care le-au petrecut cu tata sau de sfaturile bune, de momentele în care i-au ajutat, el ocupându-se și de bioenergie. Și-a dorit ca cenușă lui să fie împrăștiată, în special în 3 locuri care pentru el erau foarte, foarte dragi. Unul era la moșie, în afara Bucureștiului, în casa pe care o avem acolo.

Al doilea loc foarte drag lui este la Sarmisegetusa, e un loc spiritual din multe puncte de vedere, la care el se ducea în fiecare an cu foarte mulți prieteni și un anturaj care se ocupă de bioenergie și de toate cele, iar al treilea loc era aici, la mine, la ocean, și am făcut chestia asta în toate cele 3 locuri pe care și le-a dorit. 

Steve, iubitul tău, a venit în România și ți-a fost alături în momentele grele… Ați plănuit și o mică vacanță aici?   

Steve a fost alături de mine, în momentul în care s-a întâmplat, și-a lut repede biletul de avion. A durat 24 de ore, noaptea l-am anunțat, a doua zi dimineață deja era în avion, venea spre România. A ajuns exact când tata era depus la capelă. Am fost și l-am luat de la aeroport.

A stat cu mine și cu mama și a trecut prin toate etapele. A fost un suport extraordinar! Sincer, eu nu știu ce aș fi făcut pentru că trebuia să fiu tare și pentru mama și pentru fete și eram doar una singură.  Dacă nu era el cu mine, nu știu dacă aș fi rezistat singură să duc totul pe umeri. El oricum este o binecuvântare în viața mea și încă un motiv pentru care știu că tata a plecat liniștit, este că a apărut el. Tata niciodată nu a zis de nimeni că  în sfârșit uite e cineva care știe mai multe că el, și, în sfârșit,  “cineva care să poată să aibă grijă de tine”.

Pentru tata știu că până la Steve nimeni nu a fost așa cum și-ar fi dorit el să fie! Cu Steve a legat o prietenie, a văzut că poate să facă o mulțime de lucruri și tot timpul îmi spunea, “Omul ăsta știe cam cât mine! De unde a avut el timp să învețe atâtea?”.

Era fascinat de el și când a plecat de la mine din America mi-a spus "Sunt liniștit! Ești pe cele mai bune mâini! Ai o familie superbă!"  Era foarte fericit și mă bucur că a reușit să vină la mine la școala unde predau și să vadă toate spectacolele pe care le organizez. A văzut în ce condiții lucrez, cât sunt de apreciată de oamenii de aici, ce am reușit să realizez aici în America, să lucrez la o școală atât de mare de arte, cu normă întreagă ca profesor, fiind 8 pe loc, e o realizare foarte mare pe care el a văzut-o, a apreciat-o, și tocmai de aceea când a plecat, a făcut-o liniștit. Mi-a spus: "Plec liniștit!  Ești un om împlinit și realizat pe toate planurile, așa cum meriți!"

Mama ta a venit cu voi în State sau a rămas o perioadă aici? Cum suportă acum pierderea tatălui tău? 

Mama nu a venit cu noi încă, va veni la sfârșitul lunii sau început de septembrie, am lăsat-o să își mai termine ultimele detalii. Ideal și ce ne dorim este ca ea să petreacă mult mai mult timp aici cu noi și mai puțin în România, adică să fie în România doar pe perioada de primăvară-vară, iar toamna-iarna să fie aici cu noi, în America. Ai mei au fost tot timpul împreună și foarte uniți, este foarte greu sa ramână singură după 45 de ani. Vreau să fie alături de noi, să îi facem pierderea și adaptarea mai ușoară, dacă nu eu, măcar fetele mele.  

Te pregătești de nuntă cu iubitul tău. Este pe 11 noiembrie! Cum stați cu pregătirile? Ce îți dorești în mod special acum, la nuntă?  

Pregătirile de nuntă le-am cam aranjat înainte că eu să vin în România și înainte de decesul tatălui meu. În mare cam totul este aranjat. Mai avem mici detalii de pus la punct, DJ-ul, să alegem aranjamentele florale și buchetul. În rest, cam totul este bine pus la punct. Așteptăm acum să vedem câți dintre prietenii noștri pot zbura în noiembrie, atunci toată lumea e în pregătiri, și sunt convinsă că o să fie așa cum ne dorim noi, pentru sufletul nostru.  Nu mi-am imaginat vreodată că o să mă mai mărit, dar sunt foarte fericită și foarte foarte împlinită! 

Unde v-ați propus să mergeți în luna de miere? 

Nu știu sigur când o să fie și cum o să fie luna de miere pentru că eu nu am vacanță, o să îmi iau 2 zile libere după nuntă. Abia la sfârșitul lunii noiembrie avem amândoi vacanță pentru Thanksgiving Day și să vedem, poate în săptămâna respectivă mergem într-o croazieră de câteva zile, ceva de genul am vrea, încă nu ne-am hotărât exact. 

Îți dorești copii cu Steve?  

Copii nu ne mai dorim pentru că avem patru și e suficient, el doi băieți, eu 2 fete, iar acum ne dorim să îi punem pe ei pe picioare, să creștem 4 adulți frumoși și deștepți cu cariere și cu vieți liniștite, și la asta lucrăm și vrem să avem și noi timp pentru noi. 

Cum îți merge acum, cum e la job? Ce îți place cel  mult acolo? 

Sunt foarte bine! Este al doilea an și jumătate. Eu m-am angajat la ei din martie și școala se termină în iunie. La Manatee School For the Arts, este cea mai mare școală de arte, avem 150 de profesori la toate departamentele, 2500 de studenți, numai la departamentul de dans suntem 13 profesori. Muncesc foarte mult, în fiecare zi de la 9 la 17, plus extra, pentru că mă ocup de unul dintre cluburile școlii, Turning Point, o companie de balet cu care reprezint școala la foarte multe competiții.  Pentru clubul respectiv lucrez și peste program, în fiecare luni și vineri de la ora 17 la 21.00.

Deci muncesc, trag foarte mult, dar îmi place foarte tare și sunt foarte fericită că am reușit așa ceva aici unde este foarte greu, eu venind din altă țară, neavând nicio specialitate în domeniu aici, având doar acasă, în țară, dar nu și aici.  Am dat un examen, am fost 8 pe loc, din 8 am rămas 3, din 3 am rămas 2, din 2 am rămas eu, iar asta nu poate decât să mă bucure. Mi-am luat  certificat de profesor de Florida, dar nu este cel permanent, este provizoriu, pe 3 ani, mai dau niște examene, după ce voi termina cu examenele îmi voi lua certificatul permanent.  Sper sa ies la pensie de aici, am salariul foarte bun, am multe beneficii. Am tot ce îmi trebuie, nu îmi doresc nimic altceva decât să fim sănătoși și să putem să păstrăm tot ce avem. 

Vei îmbrăca a doua oară rochia de mireasă. Ai ales-o deja? 

Rochia de mireasă am achiziționat-o deja, din țară, am luat-o cu mine, evident că Steve nu a văzut-o încă. A fost dragoste la prima vedere. Am îmbrăcat foarte multe rochii de mireasă de-a lungul timpului, pentru că am prezentat pentru tot felul de case de modă, dar de data asta am știut exact ce vreau.

Este o rochie foarte frumoasă, foarte elegantă, adecvată pentru gustul meu de acum și cred eu și pentru eveniment. Îmi place totul! Prima dată parcă e o grabă și nici nu știi cum te cheamă...Acum, a două oară e totul atât de așezat și atât de natural și atât de "așa trebuie să fie"! Este cu totul și cu totul altă stare!  

FULLSCREEN
Ce spune Catrinel Sandu despre a doua nuntă!
  • /


related posts