SFATUL PSIHOLOGULUI Frică sau anxietate? Află care e diferența și cu ce te poți confrunta


Te-ai întrebat vreodată care este diferența dintre frică și anxietate și ce poți face pentru a le gestiona? Neurobiologic vorbind, mecanismele lor sunt diferite.

Tag-uri: #anxietate #frica

În conversațiile noastre uzuale folosim adesea termeni ca: frică, stres, spaimă, fobie, teamă, groază (“ma stresează teribil acest examen”, “mi-e teamă să zbor”, “sunt paralizat de frică”, “mi-e teamă să îi spun”) și toate aceste stări sunt încadrate la prima vedere în zona “fricii”. 

Frica face parte dintre emoțiile de bază alături de fericire, furie, tristețe, dezgust, dispreț, uimire (clasificare după Paul Ekman) - acestea au roluri unice si implică reacții specifice. Frica te poate determina sa acționezi impulsiv, poți chiar să simți ca te copleșește, este traită in fata unui pericol real, obiectiv și are funcție de semnal, implicând procese fiziologice (circulația sângelui în mușchi, starea de alertă a corpului) care determină reacția de luptă sau fugă. 

Spaima este traită tot in fața unui pericol obiectiv, insă trupul “paralizează” iar persoana se simte neputincioasă, pericolul de a fi distrus fiind resimțit drept copleșitor (“mi-a înghețat sângele în vene”).

Anxietatea (angoasa), reprezintă reacția de neliniște, teamă, neputință, trăită în fața unui factor necunoscut din mediu sau intern (sine). În cazul fobiilor este definită ca teamă irațională. Aceasta stare care poate merge de la neliniște, agitație, până la spaimă (atacuri de panică), este declanșată de anticiparea unui pericol care de regulă nu are o bază reală, se suprapune însă pe o experiență anterioară neplacută. Putem spune deci, că anxietatea este o neliniște, incordare sau ingrijorare a cărei sursa poate să ramână neclară, iar pericolul este mult exagerat sau în totalitate fantasmat.

De exemplu, ai prins un zbor cu goluri de aer și, cu toate că ai mai călătorit cu avionul, dupa această experiență, ți-e teamă să zbori. Rațional știi si iti repeți că avionul nu va cădea, însa ai asociat inconștient toate posibilele zboruri cu acea experiență izolată. Sau, nu vrei sa mergi la un examen deoarece “anticipezi” că vei uita tot. 

Anxietatea poate fi însoțită de stări fiziologice cum ar fi greață, gol în stomac, amețeală, palpitații etc.

Înțelegem acum diferența între a simți teamă pe un traseu montan pe care iți apare în față un urs și a fi îngrozit ca ai nunta saptamana viitoare, cu toate că nunta te poate face sa simti o “frică abisală”. Putem sa ne protejăm prin fuga în primul caz și să reflectăm la situația celui de al doilea exemplu. Ia să vedem… Îți este frică abisală … că dispari tu, cel care ești acum și autenticitatea ta ar putea fi deformată sau “inghitiță” în relație? Că va trebui sa renunți la ceva ce iți face plăcere? Că nu cunoști drumul sau că nu știi cum să abordezi relația asta “prea” intimă? Că te pierzi? Că daca “te vede” cu adevărat nu te mai iubește? 

Așa de multe variante și încă o mie altele! Sunt multe “frici” din inconștientul tău care așteaptă să le descoperi, să le confrunți, să le numești și să le domolești.  Chiar dacă aceste reflecții fac parte dintr-un proces care te va scoate din zona de confort, ghici ce? În loc să ascunzi anxietatea sub citate și îndemnuri fără acoperire, ca apoi să scape de sub control; sub suprafuncționare (când rezolvi tu totul), învinovățire sau fugă, mai bine o descoperi, o privești in față, înveți sa o gestionezi și te eliberezi de ea.  

Poate ai experimentat situații în care depășești o teamă atunci când apare una și mai mare care o învinge pe cea de mai mică intensitate. Mi-a atras atenția o replică dintr-un film, referitoare la cineva care in loc sa rezolve situația prefera să nu o vadă: “frica sa de schimbare este mai mare decat frica de a tolera moartea unor copii”.  

Sunt mai multe modalitati de a gestiona aceste stări, însă cea autocunoașterii este, de departe, specială. Cu atat mai atrăgătoare cu cat ai bonus, pe langă depășirea anxietații, deprinderea capacității de a îți acorda timp și atenție, de a descoperi acel potențial ascuns care te eliberează, te face să te poti bucura de viață și să crești. 


Melania Stanciu este psiholog clinician și psihoterapeut, are formare în psihoterapia psihanalitică a copilului, adolescentului și adultului, susține atât ședințe de terapie individuală cât și workshop-uri de dezvoltare personală. Pe Melania o puteți găsi și aici http://melaniastanciu.com/ 



related posts