Dupa cum v-am spus si ieri, socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa. Pensiunea, foarte draguta de altfel, ne-a facut cateva surprize neplacute. Dupa o noapte ... lunga, ne-am trezit dimineata ca nu avem cu ce sa facem dus...si nici macar cu ce sa ne spalam pe dinti. Unul cate unul, somnorosi, apareau colegii injurand printre dinti.
Dar, desigur, ca asta nu ne-a stricat buna dispozitie :) Era cat pe ce sa ne-o stricam la un joc de carti! Ati auzit de “Mafia”, jocul acela in care “orasul doarme”, se trezesc asasinii care omoara pe cineva, apoi politistii, dupa care medicul care salveaza un “cetatean onest”? Pare o copilarie, insa s-au cam incins spiritele. “De ce l-as omori eu pe Gigel? Nu am nimic cu el? Nu l-as omori niciodata”.
Of, m-au “mintit” in fata, cu zambetul pe buze, niste colegi de la care nu m-as fi asteptat niciodata la asa ceva:))
Tipam unii la altii, ne acuzam ca nebunii, dar din fericire gratarul a fost gata la timp si o friptura buna este intotdeauna un excelent calmant :))
Vremea ne-a facut insa gluma cea mai buna. Cand ne-am trezit dimineata, eu si inca doi colegi – un baiat si o fata – ne-am hotarat sa mergem la alergat, 5 km: 2,5 la deal, 2.5 la vale. Eu si colega ne-am dat cu crema de protectie solara, nu care cumva sa facem arsuri. Toate bune si frumoase, alergatul mergea cam anevoie, pentru ca era la deal, colega se cam plangea ca ii e greu si ca vrea pauza... pana cand a inceput sa picure. Colegul propune sa ne intoarcem.
Dar ce, te intelegi cu femeile? “Nuuu, mai avem inca 500 de metri din dus! Ii facem!”. Dupa cei 2.5 km la deal s-a pornit o ploaie torentiala: curgea crema de protectie de pe noi, ne intra in ochi, adidasii ne erau uzi, pe pantalonii de trening eram plina de noroi, parul era leoarca... Colega care la dus se plangea ca nu mai poate, fugea de manca pamantul :))
A fost totusi o experienta interesanta:)
Ne-am hotarat ca in ultima noapte sa nu dormim deloc si sa petrecem sfarsitul lumii impreuna:)) Si cum “specialistii” l-au anuntat la ora 4 dimineata, nu am inchis un ochi! Ne-am pus muzica, am dansat, am cantat... pana cand s-a taiat curentul.
Am petrecut “sfarsitul lumii” in bezna, la gratarul pe care il incepusem pe la 3 dimineata. Ce-i drept, fripturile s-au cam carbonizat, avand in vedere ca au fost facut la bliturile aparatelor foto si la lumina telefoanelor mobile. Sfarsitul lumii nu a venit, m-am consolat cu un mic carbonizat la gratar si am mers la culcare:) Daca intr-adevar ar fi fost sfarsitul lumii, era un mod placut de a-mi lua adio de la viata :) Dar bine ca n-a fost!
Voi cum ati vrea sa petreceti ultima zi din viata daca ati sti ca vine sfarsitul lumii?