Inainte de a face o incursiune in mintea a trei cititoare Perfecte.ro, trebuie sa te avertizam – nu au descoperit barbatul perfect. Sau, dupa un timp, nici nu mai cred in el. Trasaturile de Fat-Frumos devin mai neimportante si incep sa conteze mai mult maturitatea si responsabilitatea.
Despartirea, inevitabila dupa un timp?
Maria, 25 de ani: “Am avut o relatie de 5 ani care mi-a mancat cel mai frumosi ani, ca intr-un final sa se aleaga doar praful. Am crescut amandoi si ne-am schimbat, fiecare a inceput sa aiba alte planuri de viata si am ajuns in punctul in care nici macar sexul nu era o distractie. Se poate mai monoton de atat?"
Carmen, 30 de ani: “Evident prin despartire. Sa nu fiu ironica nici laconica: dupa o relatie de 8 ani pasiunea inceputurilor a disparut, la fel si curajul de a intra intr-o casnicie in acesti termeni. Scopul unui cuplu nu mai este sa reziste cat mai mult timp, bărbatul si femeia vor sa traiască, sa experimenteze cat mai mult, asa ca adesea ei preferă separarea, oricat de dureroasa ar fi aceasta, unei supravieţuiri monotone.”
Alexandra, 35 de ani: "M-am trezit din nou single pentru ca, asa cum imi place mie sa cred, nu am intalnit acel barbat care sa ma tina langa el. Sau cel putin nu a fost sa fie.”
Pasii spre libertate: depresie sau distractie?
Maria, 25 de ani: “Sunt single de un an jumate si, pana acum, am recuperat din plin acei 5 ani pierduti. Am iesit foarte mult, m-am distrat cu prietenii, m-am bucurat de libertatea pe care ti-o confera acest statut. Fara sa dau explicatii, fara certuri si nopti distruse de gelozii sau alte neintelegeri puerile.”
Carmen, 30 de ani: “Sunt singura de un an de zile. La inceput a fost teribil de greu (depresia a fost dobandita din oficiu) insa incet-incet m-am obisnuit cu noua mea viata si am incercat sa o umplu implinindu-mi dorinte si vise mai vechi. Cum mi-am petrecut timpul liber? Initial in singuratate cautand raspunsuri, mai apoi am cautat compania prietenilor si mi-am planificat absolut toate orele libere pentru a nu sucomba in ganduri negative. Mi-am imbunatatit relatia cu mine, am incercat sa-mi accept slabiciunile, sa ma eliberez de orgolii si sa traiesc liber, in armonie cu cei din jur.”
Alexandra, 35 de ani: “Nu am o relatie stabila de circa 10 ani si a devenit atat de normal acest aspect, incat sunt absolut ok. Nu-mi afecteaza felul in care imi petrec timpul liber, nici relatiile cu cei din jur. Asa ca, nu am ratat nimic - vama, munte / concerte/ excursii externe si nu numai/ teatru/ film/ cafenea / restaurante.”
Femeile single – o amenintare pentru cupluri?
Maria, 25 de ani: "Prietenele mele ma invidiaza, iar atunci cand nu sunt cu prietenii lor langa ele (cele care au), vorbim numai de barbatii disponibili de pe piata. Recunosc, unele din ele au tot incercat sa-mi faca lipeala cu “prieteni foarte draguti”, dar nu m-a multumit nici roscatul cu pistrui, nici baietelul cu 3 ani mai mic decat mine. Cand sunt cu prietenii pe langa ele, nu mai sunt ele insele si simt ca se tem cumva de mine.”
Carmen, 30 de ani: “Parerile sunt impartite. Nu suntem un grup omogen. Anumite persoane imi simt celibatul ca o amenintare (persoanele casatorite sau intr-o relatie mai veche). Se simt presiunile varstei. Incepand cu 30 de ani femeile constientizeaza altfel celibatul. Ele urmaresc mai mult stabilitatea unui cuplu traditional.”
Alexandra, 35 de ani: “Fiind singura de atatia ani, este o obisnuinta pentru prietenii mei. Cred ca ar avea un soc sa apara o relatie stabila. Iar in ceea ce priveste presiunile din partea prietenilor, nu sunt de nici un fel, iar din partea societatii … nu sunt genul care sa adere la reguli doar ca ele exista.”
Cum arata barbatul perfect la 25, 30 sau 35 de ani?
Maria, 25 de ani: “Mi-e teama ca nu o sa ma multumeasca niciunul si ca am sa ajung o fata batrana si trista:)) Dincolo de glume, sunt un pic cam irealista: barbatul perfect este exact ca-n reclame – masculin, dar sensibil, frumos, dar nu prea frumos, carismatic si boem, amuzant si inteligent, matur, dar nu batran. Pfff, sa mai continui?”
Carmen, 30 de ani: “Ar fi un cliseu sa ma lansez intr-o descriere fizica, desi acest aspect este si el foarte important. Trebuie sa existe o reactie chimica care sa ne apropie si dincolo de acest aspect, compatibilitatea si completarea temperamentelor este imperios necesara. Am nevoie de o persoana matura si responsabila, capabila sa-si gestioneze mai intai de toate propria-i personalitate.”
Alexandra, 35 de ani: “Nu cred in perfectiunea umana, asa ca prefer sa-l descopar si sa ne surprindem cu particularitatile noastre.:)”