Ce n-a vazut Parisul! Normandia, un colt de rai in care timpul sta in loc si de unde merita sa te intorci cu cateva kilograme in plus!


Stim cu totii ca o imagine face cat o mie de cuvinte. Dar cand ajungi intr-un loc cum e Normandia, poti fi cel mai bun fotograf din lume si tot te simti neputincios in fata unui astfel de paradis. Un paradis cu case din alte vremuri, castele si conace ca in filme, cu peisaje aproape ireale si biserici gotice incantatoare, cu stradute inguste linistite care miros a istorie si, nu in ultimul rand, un adevarat paradis gastronomic.
 


Oricine isi doreste sa mearga macar o data in viata la Paris. Nu mai are rost sa spunem de ce. Insa, daca tot iti implinesti acest vis si ajungi acolo, dupa ce te-ai incarcat cu tot ce are mai frumos capitala Frantei, e mare pacat sa nu evadezi pentru cateva zile in provincie. Nu departe de Parisul plin de lumina si agitatie, de lux si efervescenta, gasesti in nordul Frantei un loc care si-a conservat istoria si frumusetea intr-un mod original si de care te indragosesti la prima vedere.

Despre Normandia se pot spune multe. Insa, de cum pui piciorul acolo, realizezi ca vorbele sunt de prisos. Inainte de excursia mea la Rouen, capitala regiunii, m-am documentat mult. Am citit despre istoria orasului, despre atractiile turistice si felul in care-ti poti petrece timpul, am vazut zeci de fotografii facute de cei care au ajuns acolo inaintea mea. Insa toate astea nu au mai avut nicio valoare la fata locului pentru ca, de cum am ajuns la destinatie, m-am simtit in alta lume, iar timpul a stat in loc.

Pentru ca Rouen e un oras in care ar putea trai o viata chiar si cei mai agitati din fire, care nu au rabdare sa stea prea mult intr-un loc. Cum altfel, cand esti cucerit de linistea din jur sparta doar de pescarusi si zambesti numai cand vezi gradinile si monumentele istorice aflate la tot pasul ori muscatele rosii de la ferestrele caselor acoperite cu scanduri colorate, construite acum sute de ani?
 


Rouen, paradisul catedralelor – orasul celor 100 de turnuri

Cand spui Normandia, spui debarcarea trupelor aliate in al doilea Razboi Mondial, spui cidru si spui Monet. Cand spui Rouen, spui Ioana d’Arc, Catedrala Notre Dame si Gros-Horloge. Dar dincolo de toate acestea, Rouen este un oras care  imbina vechiul si noul intr-un stil aparte si care iti da senzatia ca locul ti-e atat de cunoscut incat poate fi acel “acasa” din vis. Si asta dupa numai o scurta plimbare pe aleile pietruite din oras, in tihna de care te molipsesti imediat de la localnicii calmi. Printre casele normande cu barnele la vedere isi fac loc comorile orasului: Catedrala Notre Dame, Marele Ceas, Palatul de Justitie, Biserica Saint Maclou, Manastirea St Ouen, Muzeul de Arte Frumoase si multe, multe altele.

Primul monument impresionant de care dai cu ochii cand ajungi in oras este Palatul de justitie. Vechiul sediu al parlamentului Normandiei, palatul este una dintre putinele cladiri gotice civile construite la sfarsitul evului mediu si este impodobit intr-un stil flamboaiant.

Apoi, o iei la nimereala pe stradutele inguste si ajungi fara sa-ti dai seama in piata central a orasului, Vieux Marche, unde e micutul muzeu dedicat Ioanei d’Arc , dar si locul in care se spune ca aceasta a fost arsa pe rug  in mai 1431. Nu este nimic impunator la prima vedere, un mic camp cu flori salbatice si o placuta care marcheaza locul, dar tocmai simplitatea lui il face special. Iar biserica ridicata aici in memoria ei este interesanta in primul rand datorita formei pe care o are (aduce cu o nava de vikingi), dar si datorita vitraliilor deosebite, pastrate de la o alta biserica din Rouen, care a ars in al doilea Razboi Mondial. Turnul Ioanei d'Arc este ceea ce a mai ramas din  castelul construit in 1204, in care a avut loc procesul si in care a fost intemnitata tanara razboinica.



Cum treci prin centrul vechi, nu ai cum sa ratezi ceasul din Rouen, Gros-Horloge, aflat pe un arc de cladire renascentist, pozitionat intre piata centrala si catedrala. Nu e doar o capodopera tehnica si artistica ce te lasa cu gura cascata chiar in mijlocul strazii, ci si un loc de intalnire pentru toata lumea din Rouen, localnici sau turisti. In partea centrala a ceasului sunt prezentate fazele lunii, iar singurul brat marcheaza trecerea fiecarei ore. Insa nu stiu cati dintre cei care trec pe acolo si se uita fascinati la ceas vor de fapt sa vada cat e ora. Restaurat recent, ceasul iti da si sansa de a te bucura de o priveliste incantatoare daca te urci pana in varf. 

Supranumit “orasul celor o suta de turnuri”, Rouen se poate lauda si cu faptul ca are cea mai inalta catedrala gotica din Franta
. Mai inalta decat Notre Dame din Paris, Catedrala Notre Dame de Rouen a fost construita in mai multe etape, intre secolele XII si XIX si nu este doar un monument istoric , ci si o capodopera realizata cu mijloace inferioare celor de acum, dar si cu sacrificiul multor oameni care au murit in timpul constructiei. Fatada l-a inspirat pe Monet, care, se spune, a lucrat in diverse momente ale zilei tocmai pentru a surprinde tematica intr-o gama cat mai larga de lumini. Timp de 2 ani, Monet a creat aproximativ 30 de picturi cu fatada catedralei, picturi care pot fi vazute azi in Musee d’Orsay din Paris.

Dupa ce iesi din catedrala, ametit si cu dureri de ceafa de la cat te-ai uitat in sus dupa  tot jocul de sculpturi, te intrebi daca te mai poate surprinde vreo cladire din Rouen. Ei bine, da. Biserica Saint-Maclou dateaza din secolul XV si multi spun ca este chiar mai frumoasa decat Catedrala Notre Dame datorita arhitecturii ei remarcabile. Saint-Maclou este o biserica romano-catolica, considerata unul dintre cele mai expresive exemple de arhitectura gotica din Rouen. Fatada e facuta pe un plan curb, usile din fata prezinta prin sculpturile din lemn scene biblice, iar in partea de est a bisericii gaseti o gradina deosebita care azi apartine Scolii de arte frumoase si care, pe vremuri, a fost un cimitir pentru victimele ciumei.
 


Nu trebuie ratat nici Muzeul de arte frumoase
. E o alegere numai buna pentru o zi de duminica cu ploaie, spre exemplu, cand, pana dupa pranz, nu prea vezi tipenie de om prin oras. De altfel, duminica, mai toate magazinele din zona sunt inchise si asta iti poate da impresia ca esti intr-un oras amortit. Totusi, in ciuda vremii destul de capricioase din Normandia, e si pacat sa stai in casa. Asa ca e binevenita o tura printre atatea picturi, sculpturi, desene si obiecte de arta de la toate scolile lumii, din secolul XV pana in present, si nici nu-ti dai seama cand trece timpul. Iar lucrarile semnate de Poussin, Gericault, Clouet, Van Dyck, Modigliani, Dufy, Puget, Ingres, Moreau, Rubens si, evident, Monet, iti fac, fara indoiala, ziua mai frumoasa.
 


Paradisul de pe coasta: Etretat

Exceptand peisajele care l-au inspirat pe Monet, bisericile gotice ori lectiile de istorie despre Ioana d’Arc, Normandia te lasa fara respiratie si cu cei 644 km de coasta ai ei. Iar Etretat este un must. Macar una din zilele petrecute in provincie trebuie sa ti-o rezervi pentru a merge la mare. Nu atat ca sa faci plaja sau sa te balacesti in apa, ci pentru peisajul incredibil si sentimentul inexplicabil pe care il ai cand ajungi pe varful stancilor.

Pe drumul dintre Roeun si Etretat nu prea iti vine sa scoti vreun cuvant. Iti lipesti pur si simplu fata de geamul masinii si arati cu degetul entuziasmat, asemeni unui copil, de cate ori vezi balotii de paie de pe camp ori vacile albe patate cu negru sau maro care pasc in liniste pe pasunile de un verde ireal. Dupa aproximativ o ora jumate de mers cu masina, cand ajungi in Etretat, zici ca ai ai pus piciorul intr-un colt de rai.



O veche legenda spune ca Etretat a luat nastere dupa o invazie a vikingilor.
Apoi, locul s-a transformat intr-un sat de pescari, iar astazi este o statiune la moda pe litoralul Canalului Manecii, unde lumea vine nu neaparat pentru scaldat sau plaja, caci Etretat nu are nisip, ci faleze din creta alba, aproape imaculata, si plaje de pietre. Farmecul locului consta in stancile, care au un aspect spectaculos, cu arcade, tuneluri si golfuri (una din stanci e asemanata de Guy de Maupassant cu un elefant care are trompa in mare). Pe Falaise d'Aval ajungi dupa ce urci 180 trepte si descoperi peluze luxuriante si fortificatii germane pana in punctul in care gazonul se opreste brusc si ajungi pe marginea stancii. Pe Falaise d'Amont gasesti micuta catedrala Notre-Dame.

Pictorii Gustave Courbet, Eugene Boudin sau Claude Monet, si scriitori precum Gustave Flaubert sau Guy de Maupassant si-au petrecut o mare parte din timp aici imortalizand frumusetea locului (numai Monet a pictat 60 de tablouri cu arcurile si marea). Totusi, oricat de mult te-ar atrage marea si chiar daca ajungi acolo vara, nu te gandi ca sigur vei face o baie. Mai bine, pune-ti o pereche de incaltari serioase, daca vrei sa urci pe stanci, si nu uita sa-ti iei o geaca, pentru ca acolo sus e curent. Si nu doar plaja si marea merita efortul de a ajunge la Etretat, ci si oraselul de doar 1700 de oameni, mic, cochet si relaxant, cu vile atat de atragatoare incat ti-ar placea sa locuiesti in toate.

Paradisul gastronomic
Am lasat la urma, intentionat, recunosc, motivele pentru care Normandia este si un adevarat paradis gastronomic. Branza Camembert, cidrul si carnea de vita sunt ingredientele de baza ale bucatariei normande. Considerata bucataria Frantei, Normandia aprovizioneaza tot Hexagonul cu branzeturi (francezii au peste 400 de feluri de branza) si carne.
 


Fripturile de vita se servesc cu sosuri si smantana, iar unul din preparatele preferate ale francezilor este fondue bourguignonne.
Se face cu ajutorul unei oale de ceramica asezata pe o lampa cu spirt care mentine uleiul incins si in care fiecare isi scufunda cubutele de carne, cu ajutorul unor furculite speciale. (O traditie spune ca, daca un barbat isi pierde bucatica in oala, trebuie sa dea de baut, iar daca o femeie pateste asta, trebuie sa-si sarute vecinii de la masa ).

Celebru in Normandia este si coniacul din mere, Calvados
, iar daca iti plac stridiile (huitres in limba franceza), aici e locul in care poti sa-ti satisfaci pofta (o portie costa 16 euro). Fructele de mare de pe coasta sunt servite de obicei cu cidru, iar printre retele cu care se lauda normanzii sunt Moules Mariniere – midii in sos de vin alb sau alte sosuri, Sole Normande – calcan în sos de ou cu smantana ori Huitres a l’Assiete.

Iti recomand si Les Moules au Roquefort (scoici in sos de branza cu mucegai albastru). O portie costa 14 euro si iti ia cel putin 2 ore sa mananci, caci sunt multe (si probabil nici nu o sa termini tot din farfurie), dar face toti banii. Iar daca nu te dai in vant dupa scoici, trebuie sa incerci un alt preparat frantuzesc delicios, Quiche aux poireaux et lardons (o tarta cu praz si slanina / kaiser, cu ou si smantana). E adevarat, o bomba calorica, dar, in Normadia, orice “sacrificiu” este un adevarat deliciu. Pe cuvant!

Foto: Teodora Maftei
 

  • Ce n-a vazut Parisul! Normandia, un colt de rai in care timpul sta in loc si de unde merita sa te intorci cu cateva kilograme in plus!

related posts

Modifică setările cookies