Viața cu pug. Câteva lucruri despre rasa asta


Sunt om de pug de puțin peste 1 an. O cheamă Cipsie. Eu zic că este cel mai frumos câine urât din lume.


Mi-am dorit câine atât de mult, încât am trecut și în extrema în care puteam fi catalogată nebună (vezi aici). Ca să mai adaug un alt argument pentru nebunia mea, câinele meu are pagină de Instagram (de fapt, avea pagina cu 2 ani înainte să mă hotărăsc că-mi iau câine). Dar, trecând peste entuziasm și nebunie, m-am documentat foarte bine despre rasă.

Mai jos sunt principalele lucruri de ținut minte și avut în vedere înainte de a-ți lua un pug. Ca să o zic direct și să nu generez alte discuți: nu sunt medic veterinar, nu am niciun fel de pregătire, nu cresc câini. Sunt un stăpân care a citit mult înainte si acum poate zice obiectiv plusuri și minusuri.

Citește și 5 sfaturi pentru oricine își dorește un câine

1. E câine de apartament. Nu-ți imagina că-ți iei un pug și-l bagi în casă doar când ai tu chef de el. Nu. Nu reacționează bine la temperaturi extreme (adică vara nu rezista la căldură și iarna la frig). Pentru el, e minunat să stea pe canapea în casă, să îți fie ție umbră atunci când stai pe WC sau să tragă un pârț (bine, pârțuri) în timp ce tu mănânci.

2. Ziceam de umbră. Cred că nici umbra ta nu e atât de lipită de tine cum va fi câinele ăsta. Dacă doarme lângă tine pe canapea și te ridici să faci 2 pași până la geam, se va trezi și va veni după tine. Dacă nu-l iei în baie cu tine, va sta lipit de ușă și vei auzi cum miroase pe sub ușă (I know, cine ar fi atât de nebun să facă asta?. Dacă te așezi pe scaun, se va lipi de piciorul tău. Sau se va așeza pe piciorul tău. Sau va încerca să-ți sară în brațe. Pe scurt, e genul de câine care te iubește de nu mai poate și nu se sfiește să-ți arate asta. Deloc. 

3. Pugul o să-ți umple casa de păr. Dacă nu ești prieten bun cu aspiratorul, vei deveni. Citesc pe diverse grupuri pe Facebook postări ale stăpânilor care se plâng că pugul lor năpârlește. Ca să nu mă lungesc: înainte de a-ți lua pug, citește tot ce prinzi despre rasă. Vei vedea că toate articolele zic despre năpârlire. Chiar și în perioadele în care nu lasă atât de mult păr, tot e mult. Avantajul este că se rezolvă rapid cu aspiratorul și role anti-scame pentru haine.

4. E o rasă destul de sensibilă. La temperaturi, la mâncare, la piele, la sistemul respirator. Pe scurt, e o rasă destul de bolnăvicioasă. Cu Cipsie nu am avut probleme, asta pentru că am luat-o de la o canisă acreditată, deci are Pedigree (adică are un arbore genealogic cunoscut și safe), dar și pentru că avem super multă grijă de ea: o stergem temeinic de fiecare dată când ne întoarcem de afară, mănâncă boabe speciale, îi dăm foarte puține recompense, o răsfățăm cu câteva legume. Aici diferă de la om la om cum alege hrana sau întreținerea, o să revin dacă vă interesează cu niște informații despre Cipsie.

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Văd acolo un om, mă lași să-l miros puțin?

A post shared by Cipsie (@cipsie.thepug) on

5. N-am cum să nu dau și un argument pe emoție. Nu știu mulți pugi, așa că nu pot generaliza. Cu tot părul din casă, cu toate servețelele și mâncărurile și jucăriile, cu toate sensibilitățile, nu regret nicio clipă că o am. Cipsie e cel mai iubitor, înțelegător, ascultător, ambițios, încăpățânat, bășinos, alintat, cuminte și frumos câine din lume. 

FULLSCREEN
Viața cu pug. Câteva lucruri despre rasa asta
  • /


related posts