În discuţia decisivă cu şeful direct sau cu specialistul de resurse umane, tăcerea sau abţinerea de la declaraţii hazardate sunt arme pe care angajatul trebuie să le folosească în folosul propriu.
„Am nevoie de mai mulţi bani” e prima expresie care trebuie evitată cât de mult posibil în negocierea salariului. Indiferent dacă sunteţi în căutarea unui job nou sau doriţi o ajustare a veniturilor, accentul în negociere se pune pe merite şi pe responsabilităţi. Angajatorul vă plăteşte în primul rând pentru ca voi să-l ajutaţi să-şi îndeplinească obiectivele, nu invers. În acest sens, extrem de utile sunt comparatoarele de salarii (gen paylab.ro), unde puteţi afla cât de bine răsplătită este munca pe care o derulaţi în alte firme sau companii similare din întreaga ţară.
„Cheltuielile lunare mă depăşesc” e o altă formulare care nu-i ajută deloc pe angajaţi în negocierea salariului. Ratele sau alte obligaţii de plată reprezintă o problemă strict personală şi nu trebuie împărtăşită şefului la locul de muncă. Dacă o faceţi, atunci vă expuneţi ca cel cu care negociaţi să vă considere o persoană uşor iresponsabilă, care nu poate să-şi administreze veniturile.
„Uite cât câştigam la fostul loc de muncă” e o altă abordare greşită în negocierea salariului. Chiar dacă unii angajatori vor încerca să afle acest detaliu pentru a vă şantaja, istoria salarială e total irelevantă, iar discuţia trebuie rapid redirecţionată. Femeile sunt mai expuse decât bărbaţii la acest capitol, statisticile arătând faptul că doamnele şi domnişoarele sunt mai des subevaluate la locul de muncă şi primesc mai puţini bani decât ar merita.